Anul acesta Israelul aniversează, pentru a 69-a oara Ziua Independenței, „Yom Ha’atzmaut”, care sărbătorește proclamarea statului evreu din 14 mai 1948. Celebrarea este programată conform calendarului evreiesc, adică ziua a cincea a lunii Iyar. Cu o zi înainte, în fiecare an, se aniversează „Yom Hazikaron”, „ziua soldaților israelieni căzuți la datorie și a comemorarii victimelor terorismului”. În 2017, „ziua comemorarii victimelor terorismului si a celor căzuți la datorie” se aniversează pe 1 mai, iar Ziua Independenței pe 2 mai. Israelul a reușit să se reînființeze ca stat după două mii de ani de la înfrângerea dramatică de către Imperiul Roman a eroicei rezistențe evreiești. După cucerirea Ierusalimului de către împăratul roman Titus Flavius Vespasianus în anul 70 d.C., Masada a fost ultimul refugiu al rezistenței antiromane a iudeilor.Circa 970 de iudei din Masada au preferat să se omoare, după un îndelungat asediu (între anii 70-73 d.C.), pentru a nu cădea în mâinile luptătorilor romani, care i-ar fi luat în robie. Rezistența împotriva unor forțe militare mult superioare și moartea asediaților constituie până azi un simbol al dorinței de libertate în rândurile evreilor. Curajul lor a fost admirat chiar și de către romani. Visul reînființării statului Israel a parcurs secolele, iar evreii au fost persecutați și prigoniți de-a lungul istoriei, ca popor care nu avea un stat, dar avea o patrie istorică, biblică. Theodor Herzl a teoretizat și înființat mișcarea sionistă în secolul XIX în vederea reîntoarcerii evreilor din Europa și din lume în Palestina controlată atunci de turci, iar apoi de Imperiul Britanic, pentru reînființarea statului Israel. Puțină lume știe că Iacob Ițhak Niemirower un teolog și filosof iudaic român, originar din Galiția, (actualmente în Ucraina), care a îndeplinit funcția de șef-rabin al comunităților evreiești din Vechiul Regat și apoi din toată România (1921-1939) a fost unul dintre teoreticienii mișcării sioniste care a lupta pentru ca evreii să aibă statul lor în Israel. Cu toate persecuțiile crude și prigoanele, culminând cu Holocaustul, în cel de-al doilea război mondial, evreii reușesc în 1948 prin luptă să întemeieze Israelul. A fost de la început un avanpost al lumii occidentale într-un deșert arab și musulman. Din primele zile Israelul a fost atacat de mai multe state arabe în frunte cu Egiptul și Siria. Puterea credinței și dorința de libertate a făcut ca armata tânărului stat de câteva milioane de evrei să înfrângă coaliția arabă formată din sute de milioane de arabi. Atunci s-a evidențiat Ben Gurion numit Leul din Israel, unul dintre fondatorii statului evreu modern. În războiul de șase zile din 1967 statele arabe au atacat din nou Israelul, sprijinite de URSS și statele comuniste. România a fost singura țară comunistă în 1967 care a refuzat să rupă relațiile diplomatice cu Israel. La fel s-a întâmplat și în 1973 în războiul de Yom Kippur când țara noastră a avut o poziție favorabilă Israelului în dauna presunii țărilor arabe și comuniste. În 1977 la Constanța au avut primele negocieri secrete pentru pace dintre Israel și trimiși ai egiptenilor care au dus în cele din urmă la acordurile de la Camp David din 1978 dintre Israel și Egipt.

Toate acestea le știu nu din cărți, ci din prietenia arătată de marele muzician evreu din Cluj-Napoca, Harry Maiorovici, autorul numeroaselor partituri de muzică de film din anii postbelici, devenind celebru pentru muzica filmului ecranizat  după poezia ”Moartea Căprioarei” de Nicolae Labiș. Nu pot să uit ziua în care am avut bucuria să-l cunosc pe Harry Maiorovici. La sfârșitul anilor 90 am fost sunat la serviciu pe telefonul fix și s-a prezentat celebru compozitor Harry Maiorovici, care m-a felicitat pentru două poezii publicate în presa locală: ”Drumul spre sud” o epopee parabolă a evreilor europeni care se reîntorceau acasă în Israel, la origini, și poezia ”Struma” despre tragedia morții unor refugiați evrei din România de pe vasul cu același nume, care fugeau de iadul nazist prin portul Constanța spre Palestina. Vasul a fost scufundat de un torpilor sovietic.Despre această dramă am scris poezia care l-a emoționat la lacrimi pe Harry Maiorovici. Poezia a fost publicată în revistele literare din Israel. Maiorovici mi-a povestit despre suferințele îndurate în lagărele germane. Puternica comunitate evreiască din România și-a redus numărul în urma tragediei celui de-al doilea război mondial. Ca urmare a întemeierii statului Israel modern sute de mii de evrei din România s-au mutat în patria istorică. Aici, în Israel, a luat ființă o puternică comunitate evreiască de origine din România, care nu a uitat de unde a plecat și a editat cărți și reviste în limba română. Despre cărțile ”Scriitori din Țara Sfântă” ale poetului Ion Cristofor am scris câteva cronici emblematice, în care am subliniat importanța acestei importante comunități literare de limbă română din Israel, care este un pod cultural și de suflet între cele două popoare prietene. Poate nu întâmplător cel mai mare număr de turiști și pelerini în Țara Sfântă provine din România. Pelerinii români sunt cei mai mulți de la an la an în Israel. Ierusalimul este pentru români un centru al regăsirii, identificării și renașterii spirituale. Dar și România, ca și țară cu străvechi tradiții și cu un popor tolerant, este o gazdă bună pentru evrei. Mulți români consideră din punct de vedere religios România o ”Grădină a Maicii Domnului” așa cum lumea consideră Israelul ca Țara Sfântă. Evreii sunt bine primiți în România de azi, iar scriitori evrei de limbă română, de la Mihail Sebastian la Norman Manea sunt integrați în istoria literară românească.

La 69 de ani de la proclamarea independenței Israelul este un avanpost al occidentului și o democrație într-un ocean de dictaturi arabe. Donald Trump a mutat ambasada SUA la Ierusalim pentru a recunoaște importanța acestui centru religios mondial ca și capitală a Israelului. Majoritatea populației Israelului are și origini evreiești din Europa, nu întâmplător dintr-o perspectivă culturală statul evreu este și unul european. În acest sens, Israelul participă la toate competițiile culturale, dar și sportive europene. Putem spune că Israelul este o extindere democratică a lumii occidentale, a Europei și continentului nord-american. Unii anliști geopolitici, influențați și de scriitorul francez Michael Houellebecq cu romanul ”Supunere” care prevede un califat francez în 2050, consideră că Europa poate deveni, datorită extinderii imigrației islamice, în 30 de ani o Euroarabia, deci un eventual pericol și pentru Israel ca avanpost al civilizației democratice occidentale. Geopolitica lumii continentale se schimbă gradual iar Europa și Israel trebuie să identifice un numitor comun pentru protejarea, păstrarea și promovarea civilizației democratice de tip occidental și de tradiție iudeo-creștină.

Ionuț Țene