A înflorit Lămâița! Planta care răspândește un miros foarte plăcut în luna mai, Lămâiţa, este un remediu renumit pentru o varietate de boli. Folosită din vremuri îndepărtate, ca leac pentru pentru afecţiunile respiratorii, pentru bolile de plămâni și de stomac, s-a constatat că Lămâița este și un dezinfectant care distruge virusurile şi bacteriile, titrează Click.

Opinia specialistului. „Această plantă este valoroasă pentru sănătatea noastră, este o armă împotriva insomniilor, a epidemiilor, afecțiunilor respiratorii și a multor boli, mai ieftină în comparaţie cu alte remedii. Totodată, Lămâița este valoroasă pentru efectele sale sedative, calmante, antispastice, antianemice, cicatrizante și tonifiante”, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie în studiul: ”Lămâița și beneficiile pe care ni le oferă”. În același timp, studiile recente scot în evidenţă efectele calmante și sedative ale Lămâiței, pentru că planta asigură un somn liniștit și în cazul persoanelor aflate în convalescență după viroze, guturai, reumatism și dischinezii biliare. Terapeuții europeni recomandă Lămâița în tratamentul tusei convulsive, în palpitaţii și astm. Deoarece are și efecte diuretice, planta este benefică și în terapia unor disfuncţii renale.

Frunzele proaspete de Lămâiță sunt un condiment preferat de gospodine, folosit pentru aromatizarea salatelor, a supelor și a mâncărurilor de legume.

Uleiul volatil din compoziția plantei este apreciat ca fiind cea mai importantă substanță activă, de 03 % din greutatea plantei. Conţinutul de citrol care se regăsește în uleiul volatil este cel care asigură parfumul inconfundabil al plantei. În afară uleiului volatil, Lămâița conţine și săruri minerale importante, tanin, principii amare și flavonoide cu efect calmant.

În zonele cu climă temperată, Lămâița crește spontan, dar pentru proprietățile ei terapeutice, Lămâița este cultivată și în grădini, mai ales că planta nu are efecte secundare. Mirosul plantei se aseamănă cu cel de lămâie; de aceea, planta a primit numele de lămâiță, susțin unii terapeuți.

Lămâița se foloseşte sub formă de infuzie, care se prepară din cinci fire de plantă și 500 ml de apă. Infuzia este lăsată să clocotească ( nu mai mult de trei clocote), apoi ceaiul se strecoară. Se consumă câte trei cești de infuzie pe zi, timp de o lună sau după sfatul medicului de familie. Pentru bolile de ficat, terapeuții europeni recomandă un tratament timp de şase săptămâni; seara se bea o infuzie care se prepară din lămâiţă sălbatică amestecată cu anason (câte o linguriţă din fiecare plantă) şi o ceaşcă de apă.

NapocaNews