Orașul de zăpadă nu s-a topit

A rămas sloiul de gheață în inima trecătorului
Dimineața aceea a nins ultima toamnă

Orașul a venit pe furiș cum iubirea de-o vară
S-a încins atmosfera glaciară din buzele tale

Pinguinii strâng brațele bătrâne ale străzii
și privesc banchizele trecând marea întrebare
lungi și leneșe petroliere care duc focul în suflete rătăcite
și-n șemineul de fulgi construiesc igluri la poluri

Doar tu rămâi  furtună de nisip ce cutreieră oazele
când coc curmalele soarele inocenței
în cetatea unde poeții de zăpadă fac fiestă amiaza

Ionuț Țene