Problema Clujului din ultimii ani, în urma unei dezvoltări social-economice fără precedent, devenind cel mai dinamic oraș din Europa Centrală, este că s-a axat doar pe paradigma consumului de evenimente și de cultură, și nu, în principal, pe cea de creator de cultură. S-a pus prea mult preț pe masificare culturală în loc să se lase loc excelenței. Clujul ar trebui să devină pe lângă un consumator de evenimente culturale și un creator de cultură. Paradoxal, la capitolul poezie, Clujul la începutul anilor 1990 era mai creativ decât astăzi în ciuda sărăciei și haosului social-educațional și politic din perioada post-decembristă. De exemplu în anii 1991 s-a înființat celebrul cenaclu de poezie ”Zalmoxis” de la Casa de Cultură a Studenților, care a funcționat paralel față de gruparea ”NU”, cu origini de dinainte de 1989. Săptămânal într-o încăpere de la ultimul etaj al clădirii construite de fostul rector C. Daicoviciu se întâlneau cei mai avangardiști poeți ai urbei: Daniel Hoblea, Victor Țarină, Horia Muntenus, Dorin Crișan, Alexandru Hălmăgean, Flavia Teoc, Ionuț Țene, Iulia Cibișescu, Daniel Neșiu, Adrian Bumb, dar și prozatorul Alin Fumurescu sau filosoful peripatetic Ioan Viorel Bădică. Cenaclu se desfășura sub patronajul moral al lui Teohar Mihadaș. Ședințele de cenaclu durau câteva ore până după miezul nopții, la lumina unui neon chior, cu participarea a zeci de studenți și lideri ai boemei locale. După ce se ieșea de la cenaclu, acesta continua pe străzile Clujului, de multe ori până dimineața, cu recitări de versuri avangardiste sau la o bere, la ”Ema”. Atunci s-au lansat cele mai fulminate volume ale neo-avangardei ardelene, cu prezentări spectaculoase de carte la Librăria Universității. Repede a văzut lumina tiparului și publicația ”Zalmoxis”, care a făcut istorie literară în capitala Ardealului. După câțiva ani poetul Adrian Bumb, un strălucit absolvent la filosofie, a întemeiat în altă sală a Casei de Cultură a Studenților cenaclul ”Ditamai Poezia”, care imita construcția la alt nivel a fostului cenaclu ”Flacăra”. La acest cenaclu se recitau poezii și se cânta muzică folk la chitară pe versurile cenacliștilor clujeni. Erau niște seri lungi de toamnă sau iarnă vrăjite de sinergia poezie/muzică. La acest cenaclu s-a afirmat poetul și mai târziu filosoful Alexander Baumgarten, care a și debutat cu volumul de versuri ”Ied”.

Poetul Adrian Bumb a publicat unul după altul două volume de versuri de referință pentru poezia românească care au făcut vâlvă în epocă: ”Ditamai poezia” și ”Neopoesia”. Paralel cu aceste două cenacluri menționate funcționa în clădirea facultății de filologie de pe str. Horea, cenaclul Echinox, în fruntea căruia s-a impus cu vervă Adrian Suciu, dar și Ioan Buteanu sau Anton Horvath. La acest cenaclu se prezenta și Călin Ștefănescu pe atunci doar critic literar, nu cunoscutul realizator de emisiuni TV de astăzi. Prin 1994 membrii cenaclului Zalmoxis au fost invitați să citească în sanctuarul celor de la Echinox. Țin minte ce emoții ne-au încercat atunci și cum ne-am duelat în versuri. Cei de la Echinox aveau avantajul sprijinului de la Uniunea Scriitorilor dar și a profesorilor de literatură. Adrian Suciu a debutat cu un volum de versuri a cărui prefață era scrisă de Mircea Muthu, o confirmare a valorii care îl făcea sacrosanct în ochii noștri (E toamnă printre femei și în lume, versuri, Ed. Echinox, Cluj, 1993). De altfel la lansarea de la Librăria Universității au participat peste două sute de studenți să-l aclame pe poetul debutant foarte talentat și frumos ca un efeb. Erau vremuri care în ciuda greutăților post-decembriste poezia și cultura reprezentau o paradigmă în Cluj-Napoca, de care diriguitorii epocii țineau seama și o încurajau. Reîntoarcerea la trăirile lirice și avangardiste ale epocii ar fi foarte greu astăzi, pentru că acestea făceau parte din zeitgeist-ul și farmecul timpului de haos social controlat. Totuși nu ar fi imposbil măcar să se înființeze un cenaclu al tinerilor poeți clujeni, care să șlefuiască o nouă generație lirică, care să continue măcar o parte din crezurile poeților milenariști post-decembriști, care au făcut istorie în anii `90.

Ionuț Țene