Nonconformism romantic

Familia Cassavetes este un caz unic in lumea filmului, fiindca a dat numai cineasti de valoare. Tatal, John Cassavetes (1929 – 1989), care provine dintr-o familie de greci, este autor al unor filme memorabile: The Dirty Dozen (1967), Rosemary Baby (1968), Faces (1968), Opening Night (1977), Gloria (1980). El a fost si actor, printre rolurile sale de referinta trebuie retinuta prestatia din filmul Capone, dar si colaborarea cu Peter Falk in serialul Colombo.

John Cassavetes este pionierul filmului independent, al filmului minimalist, cum spunem noi azi, caci multe filme si le-a finantat singur cu bani putini. Azi exista un festival care ii poarta numele: Independent Spirit Awards. Dar cel mai important cred ca este stilul pe care l-a impus prin filmele sale, un cinema-verite, dar nu in maniera franceza, ci mai apropiat de neorealismul italian.

Iar sotia sa, Gena Rowlands, a fost o stea la Hollywood, cum este acum Meryl Streep. Apoi toti cei trei copii ai lor au ajuns sa faca filme: Nick, Zoe si Xan. Cel mai cunoscut este Nick Cassavetes, care isi urmeaza tatal, fiind si actor, iar ca regizor practica un stil asemanator, in primul rand acorda o atentie deosebita actorului, toate scenele sunt lucrate la perfectie, iar acest lucru confera esentialul, o anumita libertate, iti da sentimentul ca totul este extrem de firesc, ca intr-o improvizatie actoriceasca. Asa se intampla in The Notebook (2004), unde, evident, in rolul principal isi distribuie mama, o actrita de exceptie. Dar, dincolo de acest fapt, trebuie spus, pentru a ucide o prejudecata puternic inradacinata la noi, la romani, ca in lumea filmului american totul se face in familie. Si la Hollywood, familiile sunt cele care conteaza. Unic la familia Cassavetes este maniera de a filma si de a aborda subiectele, toate ciudate, neversosimile. Acum, Nick face un film romantic, cu cliseele inevitabile, un muncitor sarac, Noah, care se indragosteste de o fata bogata, Allie, iar parintii ei se opun iubirii lor. E o varianta romeojulietana, dar mai sofisticata, fiindca, desi parinii lui Allie se opun iubirii lor, totusi povestea de dragoste continua si dupa ce Noah se intoarce de pe front si isi gaseste iubita casatorita.

Actiunea filmului se petrece in anii 1940, in Carolina de Sud. El, muncitorul Noah Calhoun, este interpretat de Ryan Gosling, iar fata bogata, Allie, de Rachel McAdams. Ei se iubesc cu disperare, tocmai pentru a marca drama despartirii, atunci cand părinții ei nu aprobă aceasta legatura. Si plecarea lui Noah pe front, în al doilea război mondial, pare că marcheaza sfârșitul povestii de dragoste. Între timp, Allie se implică cu un alt bărbat (James Marsden). Dar când Noah se întoarce în orașul lor mai târziu, desi vede ca Allie e cu altcineva, nu cedeaza, reface casa batraneasca si devine clar ca romantismul acestei relatii nu se termină.

Scenariul este scris de scriitorul Jeremy Levin dupa cartea sa omonima. Deci putem spune ca filmul lui Cassavetes este o ecranizare, avand toate datele romanelor de dragoste clasice, model fiind romanele lui Jane Austin. Si cuceritoare este frumusetea actorilor, a protagonistilor.

Antologica este scena iubirii lor feciorelnice, lucrata de Nick Cassavetes desavarsit. Ca si scena cand Allie ii aduce vestea ca partintii ei nu-l vor si Noah accepta fatalist, iar Allie il bate, il considera las, ca nu stie sa lupte, sa-si apare dragostea.

Dar pe front, nu exista decat ea in vata lui. Ii scrie continuu scisori, pe care insa mama lui Allie i le ascunde, sa nu ajunga la fata ei. De aceea, ea crede ca Noah a uitat-o si incearca sa-si reface viata, sentimentele ranite.

Mai mult, Noah, cand se intoarce acasa, se apuca si repare vechea casa batraneasca, abandonata, unde s-a petrecut si scena de dragoste. O face ca noua. O face in speranta ca o va aduce aici pe ea. Sunt scene pur romantice, specifice iubirii adevarate, plina de obstacole. Desi ea, Allie, isi gasise o evadare in casatorie, intr-un barbat pe care i-l gasise parintii ei, totusi inima sa batea mai departe pentru Noah.
Iar toata aceasta istorie adevarata este un film in film, adica o amintire a lui Allie, aflata la senectute, asa cum se intampla si in Titanic, unde tragica poveste este spus intr-un interviu de catre eroina, Rose, care supravietuise, ajunsa la 90 de ani. Marile povesti de dragoste sunt, inevitabil, melodramatice, dar aceasta calitate tine de eternitatea vietii noastre.

Grid Modorcea, Dr. in arte
Corespondenta de la New York