lui Serghei Esenin

Luna a căzut în lac
și galbenă vâslește la malul pădurii de spini
cum murgul rătăcind prin stepă

doar inima frântă bate cuțitul adânc
înfipt până în plăselele dorinței

Luna a căzut amarnic în ochiul de catran
Și cerul are buzele roșii de sărutul furat într-o seară
de mai și singurătate
și prietenă îmi e uitarea

Doar tu, încă, mai alergi pe plaja întrebărilor
Tu și luna ce vă scăldați în acel lac misterios de cerneală
în care nu a fost apă, iarbă și suflet niciodată

Ionuț Țene