Câteodată mă amuză cum contemporanii cred că lumea s-a născut odată cu ei și conflictele actuale le consideră ceva nou, nemaiîntâlnit și nemaivăzut. De fapt istoria e o spirală în care se repetă în alt registru conflicte ideologice, politice sau spirituale vechi de când lumea. Și prezenta controversă acidă ”progresism” versus conservatorism sau ateism contra creștinism sau ”modernism” împotriva tradiționalism nu e decât o veche scenetă istorică cu alte măști. La sfârșitul secolului XIX mișcarea socialistă căpăta amploare în Moldova, în urma vecinătății cu Imperiul țarist, unde narodnicii și nihiliștii făceau ravagii în mediul universitar și prin intelighenția rusă. La București guverna PNL, prin rotație sub bagheta lui Dimitrie Brătianu sau Ion C. Brătianu, dorea să scape de mișcarea socialistă tot mai vogă și în creștere pe la universitatea ieșeană. Pentru a înăbuși protestele socialiștilor, viclean Dimitrie Brătianu îl demite pe filosoful Vasile Conta, un intelectual de stânga, și-l numește în locul lui ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor, pe istoricul și literatul VA Urechia, conservator din stirpea cronicarului Ureche. La Iași, evenimentele se precipită. Studenții în frunte cu publicistul Constantinn Mille, Alexandru Bădărău și profesorul Ion Nădejde pun la cale o amplă demonstrație de a aniversa împlinirea a 10 ani de la Comuna roșie din paris. Ei deschid o subscripție publică pentru a organiza un banchet aniversar în onoarea comunarzilor. Între timp la Moscova, pe 1 martie 1881, este asasinat țarul Alexandru al II-lea de către membrii organizației ”Naordnaia Volea”, din care făcea parte și fratele lui VI Lenin, ce a fost executat mai târziu. Consulul țarist de la Iași a aflat de ce vor să organizeze socialiștii ieșeni și trimite o notă guvernului român să se interzică festivitățile. Și atunci ca și acum consulii și ambasadorii aveau mare trecere pe lângă conducerea de la București.

Demonstrația socialiștilor ce trebuia să se desfășoare pe 6 martie 1881 era înfiltrată de exilați și refugiați nihiliști ruși. Guvernul Brătianu trimite prefectului de Iași, Leon C. Negruzzi, ordinul să se împiedice ținerea banchetului. Organizatorii sunt arestați, iar nihiliștii ruși expulzați din țară. Opoziția conservatoare din parlament, prin vocea lui Titu Maiorescu incită guvernul liberal că nu e în stare să stârpească o demonstrație a socialiștilor ieșeni, care doresc distrugerea credinței. Abil Brătianu liniștește opoziția conservatoare, susținând că socialiștii nu creează probleme mari. Între timp începe să acționeze cu brutalitate polițienească. Pretextul îl obține imediat. Tinerimea ieșeană era în pragul revoltei și animată de idei ”nihiliste”. Un grup de tineri socialiști de la Școala Normală din Iași intră într-o biserică și o devastează, dansând și călcând icoanele în picioare strigând lozinci împotriva Mântuitorului și ”negând existența lui Dumnezeu”. Poliția intervine și arestează un grup de cinci studenți, care toți erau elevii profesorului Nădejde. Guvernul de la București trimite pe noul ministru al Învățământului VA Urechia la Iași să ia măsuri. Acesta obligă pe rectorul ieșean N. Culianu să convoace pe 15 martie consiliul decanilor. Studenții Constantin Mille și A. Bădărău, viitorul publicist, sunt exmatriculați. Ministrul Instrucțiunii VA Urechia formează pe 2 – 5 iunie 1881 un juriu universitar prin care sunt dați afară de la catedră frații profesori socialiști Ioan și Gheorghe Nădejde. Ei sunt acuzați public de promovarea ateismului și ponegrirea credinței creștine. Frații Nădeje la proces se revoltă publicând celebra broșură ”Socialismul înaintea justiției” în care societatea burgheză este făcută o ”prostituțiune”. Cei dați afară din universitate înființează prima publicație socialistă și literară ”Contemporanul”, care va face istorie de-a lungul epocii. Împotriva ministrului conservator VA Urechia începe o campanie de presă oripilantă din partea publicațiilor socialiste: Contemporanul, România Liberă sau Literatorul. Mai târziu, C. Mille, Vasile G. Morțun, Al. Bădărău și Ion Nădejde devin socialiști ”generoși”, acuzând mișcarea socială de ”nihilism” și între 1899 și 1903 trec la liberali, devenind colegi de partid cu VA Urechia. Nimic nou sub soare.

Ionuț Țene