Când un general în rezervă din SRI s-a avântat într-o argumentație cu aspecte economice pro domo pe marginea „valurilor” de refugiați ce vor lovi țara noastră (!), am crezut că este doar o expansiune de teribilism nedidactic al unui profesionist care nu a avut parte de o publicistică neromanțată a experienței sale… Surprinderea a venit în clipa în care, chiar și după zile bune de la butada publică a neliteratului de la SRI, nimeni din instituție nu s-a delimitat de aceste fantezii. Sau, mai bine spus, pseudofantezii, pentru că ele ascund un sâmbure ce urmează a fi adânc plantat în viitorul nostru.

Ne-a mirat la acel moment poate relaxarea de care dădea dovadă un specialist al SRI în abordarea unei probleme cu bătaie lungă în viitorul nostru. Pentru că acesta vorbea despre valurile de refugiați „ce ne vor lovi”, nu din perspectiva ideii dacă suntem pregătiți să le facem față, să le punem opreliște la granițe, să le deviem rutele (căci doar la asta te aștepți de la un serviciu secret care lucrează cu arta manipulării, nu?!), ci din perspectiva unui angajament a priori. A certitudinii intrării acestora în România, abordarea generalului referindu-se strict la o dezbatere vizând „dacă suntem ori nu pregătiți să-i primim”. Cum se cuvine, se subînțelegea din discursul generalului, dar acesta nu a apăsat atunci pedala mai mult decât trebuie.

Nici o reacție… Nici măcar dinspre spațiul public, nici măcar câțiva analiști media revoltați de felul în care un angajat al unui serviciu secret, menit să protejeze românii, în loc să vorbească despre starea de a fapt de acum, aceea de a fi ori nu pregătiți să stopăm valurile de refugiați, el venea să (se) întrebe dacă suntem pregătiți „să-i primim”?! Ba, cu mențiunea și mai ilară a aceluiași general, am crezut la acel moment că e doar un pezevenchi al unei literaturi fantastice, nerecunoscut, că oricum „avem o lipsă de forţă de muncă acută”. Și a venit întrebarea, iarăși retorică, în aparență, dar deja la nivel de deja vu, cel puțin pentru servicii și guvernanți, dacă suntem gata să facem „switch-ul”?

Măcar atunci generalul SRI, Sorin Gabriel Cozma, fost șef al Direcției Generale Prevenire și Combatere Terorism (!), ar fi trebuit luat la întrebări. Păi asta am ajuns noi? Un „switch”? Asta reprezintă românii plecați în afara țării? Pentru asta a fost depopulată România de forța sa activă de muncă? Pentru asta s-a forțat, prin sărăcie și acțiuni de insinuare a dezgustului față de ceea ce se întâmplă în țara ta, față de felul în care se comportă țara cu tine, doar pentru a se asigura un export de români care să reprezinte scuza efectuării unui „switch” acum? Lăsăm de izbeliște trei milioane de români pentru a avea justificarea schimbării „culorii” forței de muncă de aici? 500 000 de refugiați care să „acopere” plecarea a milioane de români?

Generalul SRI ar fi trebuit să-și piardă toate stelele! Pentru că nu le merită! Pentru că prin această abordare a dovedit că nu respectă ceea ce a jurat: credință țării sale, apărarea integrității și a binelui românilor! Nu propaganda desanțată prorefugiați. Iar aici nuanțarea este și mai dramatică dacă ne gândim că generalul recunoștea printre rânduri, chiar avertiza, că printre acești refugiați, inevitabil, vor fi și adepți ai statului islamic.

Ce face Serviciul Român de Informații? De ce tace? De ce acceptă această etichetare suis- …„generalissimis” într-un Serviciu al Refugiaților Implementați?

Acum vine însă și răspunsul… Tăcerea este parte a strategiei… Pentru că nu putem desprinde declarațiile generalului SRI de decizia luată recent de ministrul nostru de externe, Teodor Meleșcanu, de „a oferta” încă un lot de „refugiați”: relocarea în România a aproape 2000 de „refugiați”; acum 2000, dar apoi se va mai adăuga un zero, și încă unul…

Și totuși, nu Parlamentul este forul suprem în luarea unor asemenea decizii sau bătrânul nostru ministru de externe este mai presus?! Iar înainte de a face oferte pentru refugiați, guvernul ar trebui să facă o ofertă de reintegrare a românilor plecați din țară din cauza lipsei perspectivelor!

În aceste condiții ce să mai credem despre notele secrete pe care le face SRI?… La ce se referă ele? Nu cuprind cumva o schimbare de axiomă?… În loc să avertizeze asupra vulnerabilităților ce se deschid cu fiecare „refugiat” în plus, intituția nu întocmește cumva metodologii de implementare a acestora aici?…

Mai iubește cineva această țară la nivelul unui SRI tot mai pro-refugiați?…

Cezar Adonis Mihalache – Națiunea