În perioada premergătoare răscoalei lui Horea, Iosif al II-lea și Ecaterina a II-a, a Rusiei, pregăteau crearea Regatului Dacia prin distrugerea Turciei; Nicolae Densușianu este fără echivoc: „… în luna septembrie 1782, împărăteasa Rusiei, Caterina II,… propuse împăratului să se înființeze din nou statul independent, cunoscut în vechime sub numele de Dacia, care se va forma, zicea dânsa, din Principatul Moldovei, al Țării Românești și din Basarabia, puse sub sceptrul unui principe de religiune ortodoxă și având ca frontieră Nistrul și Marea Neagră de către Rusia, Dunărea și Oltul de către Austria. Și planul acesta al împărătesei fu acceptat de împăratul Iosif în 13 noiembrie 1782”. Ca urmare, Iosif al II-lea a început grănițuirea cu Regatul Daciei. – Cine a fost cel propus să fie principele, regele sau împăratul Daciei?Știm că Horea a fost de patru ori la Viena (1779, 1780, 1782, 1784), că s-a întâlnit de cinci ori cu Împăratul Iosif al II-lea, că a fost ortodox, că a participat la slujbele ortodoxe din Viena, că a coordonat construirea de biserici ortodoxe, că a fost considerat principe, rege sau împărat, mai știm și că – în nedumerirea istoricului Nicolae Densușianu – Horea a primit jurămintele românilor sub titulatura de căpitan, de principe sau de crai, de rege și de împărat al Daciei și că a îndemnat românii să se angajeze ca grănicieri, așa cum voia Iosif al II-lea! Mai mult, nobilimea maghiară a suspectat legăturile lui Horea cu Iosif al II-lea! Horea s-a autointitulat REGE al DACIEI iar românii își aminteau de vremurile când: „a fost Horea împărat”! Cu ce drept și de ce tocmai în perioada re-creării Daciei?!- Nu cumva tocmai Horea a fost cel care urma să devină Rege al Daciei în urma înțelegerii celor două capete încoronate?! Coincidențele de mai sus ne obligă să luăm în calcul și această variantă.Din textul scris de istoricul Nicolae Densușianiu aflăm că Regatul Dacia, planificat de cele două capete încoronate, nu cuprindea Transilvania, adică tocmai principatul în care trăia Horea. Este de așteptat ca Horea să fi vrut și includerea Transilvaniei în proiectatul Regat Dacia din moment ce Horea a vrut la modul cel mai explicit unirea tuturor românilor: „Numai să vină primăvara şi să vă ţineţi de jurământul dat mie, căci singură statornicia voastrăîn credinţă dată şi pe mine şi pe toată românimea o poate mântui; vor cunoaşte toţi românii că le-am voit binele şi am voit să-i scap de un jug greu de voi fi în pace, la primăvară aşa-i vom scutura de vor cădea şi dinţii la cei ce ne-au pus până acum resteu”!

Horea invocă de două ori „toți românii”, deci inclusive pe românii din Regatul Dac (Moldova și Țara Românească), spre care se știe că a trimis misionari. Istoricul Nicolae Densușianu scrie că 1 Mai 1784 a fost ziua menită lichidării nobilimii maghiare; numai puțin a lipsit ca aceasta să se fi realizat! Horea a vrut ca Transilvania să fie exclusiv a românilor, … ca Regatul Dac! Deci, Horea a fost alesul celor două capete încoronate să devină Rege al unei Daciifără principatul Transilvania. Vrând să încorporeze și Transilvania la Regatul Dac, așa cum era și firesc și normal, este posibil ca Horea să fi lucrat peste capetele celor doi, de aceea s-a intitulat după uzanțele monarhice principe (crai) al Transilvaniei și Rege sau Împărat al Daciei. Dorința lui Horea de a întări ortodoxia se află în continuarea demersului călugărului Sofronie iar demersul lui Sofronie din 1759-61 se află în prelungirea unui alt demers măreț, al fostului vicar, Balomireanu, egumen al Mănăstirii Argeș, prigonit de Maria Tereza, emigrat din Transilvania în Țara Românească. „Nichifor Balomireanul coordona şi sprijinea din Argeş migrarea românilor din Ardeal, fiind pregătiţi astfel 16.000 de ţărani iobagi, după afirmaţiile franciscanului Michaud”; Balomireanu s-a dus în 1748-49 pe jos, 4000 km (dus-întors), până la ELISABETA, țarina Rusiei – MAMA ECATERINEI A II-a, menționată mai sus – să-i ceară ajutor contra iezuiților, prigonitorii ortodocșilor, scrie pasionatul albaiulian Străjan Ioan.

Se pare că nu avem dreptate când ne plângem că Rusia Ortodoxă nu ne-a susținut în luptaîmpotriva prigoanei catolice. Ar fi trebuit să vedem capacitatea nedezmințită a Rusiei de a fi consecventă în chestiunea atât de sensibilă a credinței ortodoxe, și de a acționa peste ani cu o memorie a diplomației de invidiat. Din paragraful de mai jos, scris de IC Filitti, înțelegem fără echivoc că Țarina Ecaterina a II-a, de pe vremea lui Horea, moștenea de la mama sa, țarina Elisaveta, menționată mai sus, dorința unificării tuturor românilor formulată în 1753 de Frederic al II-lea, împăratului Prusiei: „Tot ceea ce se înșiră că aș fi ațâțat Poarta cu ajutorul Franței împotriva uneia sau alteia din Curțile imperiale ca s-o împiedic pe împărăteasa-regină să-și materializeze proiectul privind alegerea unui rege al românilor e calomnie ordinară …”.Există câteva elemente care întăresc argumentele și concluziile de mai sus: – Sofronie s-a refugiat din Transilvania la Balomireanu, la Mănăstirea Argeș,- Petru Munteanu a ajuns căpitan în oastea lui Horea; sosind din sudul Carpaților el a condus răsculaţii din zona protopopiatului din Balomir, atacând castelul familiei Barcsai din satullui Sofronie.Orb să fii să nu vezi în aceste coincidențe legăturile românilor lui Horea cu cei din sudul Carpaților și, peste timp, o conspirație a ortodocșilor împotriva catolicismului habsburgic, sprijinită cu răbdare și cu consecvență de Rusia. De-altfel răsculații lui Horea au invocat sprijinul„muscalilor”. Principala cauză a neaflării acestui adevăr simplu, clar și atât de revelator – ca toate adevărurile – constă în efortul istoricilor de a-l face pe Horea ȚĂRAN după prototipul țăranului închipuit de intelectual! Fiindcă Horea și-a dorit unificarea tuturor românilor este firesc să fi spus: „mor pentru națiune”! Deci, Horea este cel mai potrivit simbol al Centenarului Marii Uniri.

Ioan Costea
Artico publicat și n ziarul Unirea (Alba-Iulia)