În ultimii ani calitatea actului de justiție a slăbit extrem de mult în România. S-a ajuns la un nivel al abuzurilor în justiție și în special din partea unor procurori, puțini la număr din fericire, care confundă dreptatea cu interesul personal și expresia de putere absolută încât românii își pierd încrederea privind actul de judecată. Abuzurile așa-zisului Sistem controlat de Binomul SRI/DNA au creat imaginea că justiția în România este la cheremul unui grup restrâns de persoane? Iar într-o societate în care nu mai este încredere în actul de Justiție aceasta se demantelează până la disoluție. S-a creat impresia, sper că greșită, că ambasadele unor mari puteri occidentale hotărăsc cine intră sau nu la pușcărie în complicitate cu unii magistrați și ofițeri secreți obedienți sau dornici de cariere fulminante. Unii ofițeri au uitat poate că au jurat pentru țară, neam și constituție. Presa a relatat exhaustiv criza din Jusiție și încă mai cred că lucrurile nu sunt chiar așa de grave. Altfel, România ar fi un stat de drept eșuat, cu un regim autoritar de țară africană, bananieră. Asistăm în continuare la conflictul clasic dintre partid și structurile secrete pe faza de control al justiției, care are rădăcini înainte de 1989. Justiția nu e oarbă așa cum ne-au învățat vechii greci, ci exprimă paradigma politicii și societății la un moment dat. De aceea, e o utopie propaganda radicală că justiția se aplică ab initio dincolo de societatea românească, ca și cum magistrații ar fi rupți de lumea în care trăiesc. Modelul de justiție absolută, independentă e doar o marotă de tip bolșevic sau care amintește mai degrabă de abuzurile regimurilor totalitare, de tip Mao sau Pol Pot. În realitate justiția este în sinergie cu societatea din care face parte și sub controlul guvernământului politic. Așa e în SUA și în lumea occidentală democrată. Excesele de tipul ”revoluției culturale” în justiție sunt de factură maoistă și totalitară, nu europeană. De aceea Justiția trebuie să evite implicare în demersurile politice evidente.

Cazul ”Belina” pare un mod clasic de implicare a justiței în actul politic și de prelucrare a anumitor actori politici mai mult sau mai puțin vinovați. Am fost și voi fi întotdeauna un critic al liderului PSD Liviu Dragnea, dar nu voi fi de acord ca înlăturarea unui politician controversat să se facă doar pe criteriul imixtiunii justiției în politică, conform unor interese imediate de structuri sau externe, care amintește de perioada comunismului sau colonialismului. Scandalul cu lacul Belina pare mai degrabă o manevră politică decât justițiară și juridică, deoarece un teren a trecut din proprietatea unei instituții a statului la o altă instituție a statului. E un act clasic administrativ care se face de 27 de ani în România de către toate primăriile, consiliile județene sau ministerele. O hotărâre de guvern nu poate fi anchetată ca abuz în serviciu deoarece intrăm în apele tulburi ale încălcării separărilor puterilor în stat la fel ca anchetarea guvernului în cazul celebrei ordonanței 13. Un act guvernamental nu intră în incidența codului penal. Orice altă abordare ține de Stalin, Pol Pot, Mao, Dej sau Pauker, nu de democrație și Europa. Sigur se poate cerceta modalitatea ce pare complice a închirieiri lacului Belina la firma privată Tel Drum, dar în niciun caz miniștrii care au emis hotărârea de guvern. Timpul va dovedi, dincolo de agitația politicianistă de astăzi, că miniștri nu vor putea fi acuzați de abuz în serviciu în acest caz, asta discutând strict juridic. Sigur Liviu Dragnea poate fi înlăturat politic dacă opoziția poate și vrea sau să fie anchetat penal dacă e prins cu un act de corupție, dar în cazul „Belina” lucrurile par destul departe de o sentință penală?

Scandalul pare o gogoașă umflată pe fondul scandalului dezvăluirilor din presă despre abuzurile din justiție și implicarea politicienilor în lupta anti-DNA. Preotul greco-catolic Chris Terhes, preşedinte al Coaliţiei românilor pentru combaterea corupţiei, critică Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) pentru felul în care a procedat în dosarul „Insula Belina”: „Prin actiunea DNA de a incepe urmarirea penala impotriva unor membri din Guvern pentru ca au elaborat doua Hotarari de Guvern, care sunt acte administrative, acuzandu-i de „abuz in serviciu”, DNA a generat un conflict constitutional atat intre Ministerul Public si Instante (puterea judecatoreasca), cat si intre Ministerul Public si Guvern…De partea cealalta, Codul de procedura penala afirma ca urmarirea penala se incepe de la fapta, mai cunoscuta si ca faza de “in rem.Hotărârea de Guvern din 2013 care a DINAMITAT PSD în 2017. Apar avizele lui Dragnea, Chițoiu și Cazanciuc. Explicația juridică Apoi, Codul penal afirma ca „legea penala prevede faptele care constituie infractiuni” (art. 1, alin. 1).Asadar, care e „fapta” penala, infractiunea, pe care o cerceteaza DNA aici si in baza careia a inceput urmarirea penala impotriva respectivilor din guvern?”

Cazul Belina pare mai degrabă o răfuială între partid și structuri și o expresie de putere a unei părți a justiției față de unii politicienii controversați. Repet a nu știu câta oară că justiția trebuie să respecte separarea puterilor în stat la fel ca și politicienii. Sigur în cazul ”Belina” mă pronunț doar pe ceea ce a apărut în presă, nu cunosc detaliile dosarului care poate fi mai amplu și mai complicat. Cred că trebuie să se pună de acord legislativul cu puterea judecătorească și cea executivă pentru a lămuri situația gravă din justiția românească, altfel românii își vor pierde încrederea în dreptate, fapt ce va duce la disoluția statului și la dispariția României așa cum o doresc diverse forțe externe. Mari puteri vor să joace șah politic în țara noastră încercând să controleze justiția sau politica.

Liderul PNL Ludovic Orban a tras recent un grav semnal de alarmă privind blocajul din administrație datorită imixtiunii unei părți a justiției în acte politice și de control îmreună cu structuri secrete? „Din păcate, există în societatea românească sentimentul de frică! Paradoxal, la 27 de ani de la Revoluție încă sunt oameni care spun că le este frică! Le este frică să nu fie dați afară din funcția publică pe care o dețin, oamenilor de afaceri le e frică să se exprime ca să nu fie călcați în picioare de organele de control ale statului, sunt jurnaliști cărora le este frică să-și exerseze profesia de jurnalist, să respecte deontologia jurnalistică, ca să nu fie dați afară de patronii lor. Există în multe zone ale societății persistența acestui sentiment de frică. Purtăm frica și când nu există amenințarea. Să ne aducem aminte de campania din 2014, în care PSD-ul a mizat pe acest sentiment de frică. Aduceți-vă aminte pliantul cu Iohannis — taie pensiile. Cât de tare au putut să-i sperie pe pensionari”, a susținut Orban. Liderul liberal a atras atenția că democrația ”e încă fragilă” și a subliniat necesitatea ca cetățenii să-și apere dreptul dobândit după aproape 50 de ani de comunism. Consider că noi, cetățenii, avem obligația morală și legală de a respecta justiția, drepturile omului și prevederile constituționale și să denunțăm orice abuz al statului secret care poate transforma România într-un stat autoritar, fapt ce ne îndreaptă spre excluderea noastră din Uniunea Europeană.

Ionuț Țene