Când au avut loc războaiele din fosta Iugoslavie sau URSS, acțiunea de dezmembrare a Cehoslovacia sau incidentele inter-etnice din Transilvania anilor `90, presa occidentală, analiștii politici din vest și elita politică de la Bruxelles au dat vina pe ”primitivismul” popoarelor est-europene că nu au fost în stare să evolueze democratic și civilizațional și să se regionalizeze. Naționalismul era considerat o tară specific ”primitivilor” din estul Europei, care nu înțeleg că ideile de iubire de limbă, tradiție sau patrie sunt depășite istoric. Iată că supra-structura trans-identitară care conduce U.E. și funcționărimea globalistă de la Bruxelles este contrazisă de tragicele evenimente din Catalonia, unde se manifestă un naționalism gregar de tipul secolului XIX în cea mai bogată regiune economică a Spaniei care deține circa 30 la sută din PIB-ul peninsulei iberice. Șovinismul, iredentismul și xenofobia catalanilor se manifestă în preajma referendumului pentru independență ca în fosta republică iugoslavă Croația în 1991. Se dovedește treptat că naționalismul occidentalilor devine cel puțin la fel de virulent ca cel al est-europenilor din anii 1990, iar evoluția economică și politică nu poate înăbuși derapajele separatiste sau naționaliste. O vină pentru situația exploziei violente a naționalismului occidental o poartă Bruxelles și elita care conduce UE, pentru că au implementat aproape cu forța utopia excesului de regionalism, autonomie și autodeterminare. Ceea ce se întâmplă astăzi la Barcelona este expresia excesului de regionalism și autonomie care nu duce la armonizare etnică și dialog civilizațional, ci la separatism, xenofobie și război civil, în speță la un naționalism gregar, cu un subsidiar adiacent neo-marxist. Catalanii se folosesc de regionalizarea promovată de Bruxelles nu pentru armonie și sinergie inter-etnică și multiculturală, ci pentru separatismul cel mai virulent, care a dus la o ură față de spanioli și Madrid. Catalonia trăiește în secolul XIX și își afirmă astăzi identitatea etnică naționalistă de ridicare a unei noi frontiere în Europa. Limba catalană e mai apropiată de italiană decât de spaniolă, iar în Franța trăiesc numeroși catalani. Ce vor face aceștia se vor rupe de Franța ca să se unească cu Barcelona? E ciudat că regionalizarea impusă de Bruxelles nu a dus la căderea granițelor și la intensificarea schimburilor comerciale, ci la ridicarea de noi granițe între state. O Catolonie independentă nu înseamnă integrare în UE, ci pașaport și o noi frontiere pentru catalani. În Catalonia mișcarea de independență se îngemănează cu mișcările anarho-comuniste cu origini din vremea primului stat comunist anarhist din anii 1936 – 1938. O Catalonie independentă ar deveni o sinteză între comunism și naționalismul radical. Unii lideri catalani se proclamă comuniști, iar poliția spaniolă e acuzată de fascism.
Catalonia este efectul letal al politicii Bruxellului de promovare a regionalizării și autonomiei etnice. Spania plătește azi prețul utopiei impuse de Bruxelles. Victoria independenței Cataloniei va da semnalul ruperii și sfâșierii Uniunii Europene. Pe baza acestui model vor avea câștig de cauză acțiunile separatiste din Europa. Vor apărea noi state independente: Scoția, Insulele Azore, Baleare, Ţara Bascilor, Feroe, Veneto, Lombardia, Tirolul de sud, Feroe, Flamandia, Valonia etc. Europa va deveni un puzzle exploziv al unui naționalism economic pe criterii etnice periculos pentru Europa. În loc să se desființeze frontierele în Europa unită se vor ridica noi granițe. E un curs periculos al istoriei să se creadă că regiunile mai bogate economic se pot rupe de cele mai sărace. Viziunea această de un mecanicism economic exacerbat promovează egoismul și separatismul. E un nou rasism în Europa, dar de data aceasta economic: bogații împotriva săracilor. Dacă continuă această paradigmă Île-de-France se va rupe de restul Franței pentru că deține 60 la sută din PIB-ul francezilor, Bavaria se va separa de Prusia orientală, că e mult mai săracă. Această viziune egoistă, de un naționalism economic păgubos va duce la ruperea Uniunii Europene. O națiune, o țară, un popor nu înseamnă numai conturile grase și valoarea cardurilor bancare, ci reprezintă o paletă amplă de valori culturale, spirituale, creștine și uman generale. Dacă Catalonia își obține independența prin referendum după modelul kosovar, atunci locuitorii Crimeii au votat legal unirea față de Rusia în 2014? Pe principiul încurajării de către Bruxelles a regionalizării, separatismului și autonomiei etncie Uniunea Europeană se va prăbuși mai repede decât credem. Comisia europeană se poartă ruptă și depășită de realitățile europene la fel ca biroul politic al PCUS înaintea prăbușirii URSS din 1991. Premierul Spaniei, Mariano Rajoy, a negat duminică seara că în Catalonia a avut loc un referendum pentru independenţă, informează Reuters. Consultarea populară a fost „o parodie a înseşi esenţei democraţiei”, a susţinut Rajoy. Războiul pentru independența Cataloniei abia acum începe, dar consecințele pot dezintegra U.E.
Ionuț Țene
