Eu nu-l cunosc personal de dl. Smarandache, dar știu că de oricâte ori mi-a picat în mână o carte de-a lui, pe orice temă, am gustat-o cu plăcere. Uneori are de-a face cu Paradoxismul, alte ori are de-a face cu lumile pe care le descoperă, iar ele merg de la Antarctica la Galapagos, fără să se oprească însă aici.

În urma unor vizite în Japonia eu scrisesem o carte despre această țară, și crezusem, în mod eronat, că aș fi dintre puținii români care au făcut așa ceva. Îmi intitulasem cartea “Din Țara Soarelui Răsare”. Totuși, când fac o căutare pe Amazon după titlul românesc al cărții mele, găsesc titlul cărții domnului Florentin Smarandache: „PostDoc în Țara Soarelui-Răsare” – Mi-am spus, în gândul meu, că m-a bătut și aici, căci eu fusesem acolo ca turist, nu ca PostDoc. În afară de bogația de text și fotografii, cartea lui reține și numele oamenilor de știință cu care a colaborat acolo, precum și preocupările lor… un bonus, ca să zic doar atât.

Cu alte ocazii îl găsesc în colecții ilustrate de umor, una mai haioasă ca alta, aflu că numele lui e legat de funcții matematice și teorii care îi poartă numele, e citat în jurnale știintifice recenzate, prezent în colecții literare, în curente de gândire care îmbrățisează știința cu filozofia etc. Lista nu se încheie însă aici, ci continuă imprevizibil.

De fapt, nu te poti întoarce nicăieri fără să auzi numele Smarandache, ce pare să fie omniprezent. Nu numai că soțul meu este și el din județul Vâlcea – de unde este domnul Smarandache. El a făcut liceul tot la Bălcești. Apoi, au absolvit universitatea la Craiova (unde sigur că numele Smarandache rezonează într-un mod aparte), iar mai târziu au plecat fiecare la studii în alte centre universitare și acum se regăsesc în lumea nouă, dispersați pe mapamond, nu numai din cauza domiciliilor permanente în alte țări, dar și din cauza călătoriilor lor eratice, efectuate în calitate de profesori universitari invitați la conferințe. Paradoxal, acesta este încă un motiv care să le unifice traiectoriile, făcându-le să pară, într-un fel, convergente. Drumurile lor au trecut și prin Japonia, fiind mânate, în ambele cazuri, de motivații profesionale. Deși există paralele, nu îmi propun să le detaliez aici și nici să mă pierd în comparații. Încerc doar să punctez câteva particularități ale traseului distinctiv al domnului Smarandache.

Împrumutând poate din proprietățile particulei-undă din mecanica cuantică, dl. Florentin Smarandache apare să fie, cu probabilități deloc neglijabile, prezent în mai multe locuri în același timp. Nu numai că se află în cărți scrise la intersecția matematicii, știintei, poeziei și filozofiei, dar se găsește în mintea atâtor critici, pe buzele atâtor admiratori…. Mă întreb unde o să întâlnesc acest nume, data viitoare? Deși urmăresc cu reală curiozitate acest fenomen, recunosc că nu îl pot urmări pas cu pas. Asta nu pentru că n-aș vrea, ci pentru că e tare greu să anticipez unde, când și în ce context îl voi reîntâlni pe dl. Smarandache.

Promit însă să păstrez un interes constant, atent, pe problemă, care să-mi releve cum un matematician se poate metamorfoza în atâtea ipostaze… paradoxale. E ca și cum aș urmări un fascicol de lumină ce joacă în intuneric. Pe mine mă fascinează nu numai jocul de lumini și umbre, dar și ineditul descoperirilor atunci când lumina i se focalizează pe următoarea topică de studiu. Și atunci zâmbesc, atât surprinsă cât și încântată, să aflu unde cade accentul de această dată, și ce mai e de învățat din această traiectorie neobișnuită, atipică. Paradoxală în atâtea feluri, la punctul că nimic nu mă mai surprinde.

Milena Munteanu Lițoiu

Toronto, Canada, 4 Oct 2017