Despre un nou ev sau reîntoarcerea la dreapta credinţă

Traim astazi intr-o vreme de cumpana. Experienta societatii moderne sau moderniste a ingrozit lumea. Omul fara Dumnezeu este monstruos, iar societatea care nu tine cont de suflet este mecanism nimicitor. Nu suntem multumiti cu lumea, dar in razvratirea noastra nu am creat decat o lume a dezastrului. Inaintam orbeste, rapid si sigur spre catastrofa. Criza in care ne afundam este profunda, iar omul european e prost, e grozav de prost atunci cand, necrezand in Dumnezeu si in nemurirea sufletului, poate sa creada doar in viata aceasta materiala si bineinteles trecatoare, neputand percepe si aspira spre vesnicie.

Criza civilizatiei contemporane este in primul rand religioasa. Crestinatatea trebuie reincrestinata, atat in duh, cat si social. Crestinii lancezesc, sunt dezbinati si nu mai au unitate. Nu mai au constiinta misiunii lor, nu mai cred in Imparatia lui Dumnezeu. Stiu ca poate parea usor aberant, dar vedem azi multi crestini cu o gandire sau conceptie umanista, pozitivista ori materialista, ancorand Biserica fie in factorul politic, fie in cel social ori economic.

Probabil insa ca trebuie sa se petreaca toate aceste dezastre, pentru ca ele vor deschide un nou ev. Suferinta nu poate fi inlaturata, dar cu cat vor fi mai multi cei ce se vor trezi la Adevar, cu atat se vor scurta chinurile. Ar fi bine ca macar acum, popoarele sa se intoarca la Dumnezeu si sa se reorienteze in viata, schimbandu-si modul de a gandi, fixandu-si alte nazuinte si inlocuind actualul stil de viata.

Adevarul este ca fondul crizei de azi este ateismul. Criza nu este a lui Dumnezeu, nici a credintei, ci a libertatii constiintei oamenilor. Oamenii ultimelor secole au desacralizat lumea, au pustiit sufletele, au exacerbat senzualitatea, s-au lasat prada orgoliului materialismului si ateismului. In acelasi timp si fortele satanice sunt mai ascutite si mai bine organizate in secolul nostru decat in primul veac crestin. Milioanele de crestini de azi nu sunt la nivelul spiritual al catacombelor, dar in secolul nostru sfintenia si martiriul sunt mai mai mari ca oricand prin intensitate si forme de manifestare. Dusmanii crestinismului, cei ce au provocat si provoaca in continuare martiriul, vor acum sa-i acopere existenta si sa-L faca uitat pe Hristos in lume, dar se inseala si se dovedesc neputinciosi. Ei au reusit sa stapaneasca lumea, dar au facut sfinti si martiri. Au reusit sa inchida gura oamenilor, dar lumina sfintilor n-au reusit sa o acopere.

Nu pot sa nu-l amintesc aici pe un vizionar roman, care atragea un semnal de alarma cu privire la ofensiva materialist-atee cu care se va confrunta lumea crestina. Nu suntem crestini. Suntem departe de a fi crestini. Cat de departe! De-a lungul secolelor, omenirea a urmat un proces de increstinare in forma, dar de descrestinare in continut. Marii conducatori ai popoarelor s-au ocupat mai mult de lupta dintre ei si alti oameni decat de lupta dintre poruncile Duhului Sfant si poftele firii noastre pamantesti. In realitate, in lume lupta se duce intre fortele Binelui, ale Duhului Sfant si cele ale raului. In acesta lupta se cuvine sa ne situam hotarat pe pozitia de aparare a Binelui, pentru implinirea voii lui Dumnezeu. Cat de frumos si inaltator!

Sa nu uitam un lucru, si anume ca Hristos e Mantuitorul. Pornind de la Hristos, se vor dezlega toate problemele lumii. Pornind de la suflet, vom sti cum sa traim si sa ne organizam. Cine crede trebuie sa traiasca crestineste. Cine vrea vesnicia trebuie sa inceapa acum. Dumnezeu este realitatea care doare si umple de nadejde omul secolului nostru. Nu putem trai fara Dumnezeu, nu putem fi stapani pe pamant fara Dumnezeu, pentru ca fara Dumnezeu riscam a nu mai fi.

Cocluzia finala si concisa este aceasta: totul in Hristos! Simplu dar greu, greu dar necesar.

Cristian Ardeleanu