Când cancelarul german Angela Merkel a făcut declarația sa infatuată din august 2015 ‘Wir schaffen das’ (‘vom reuşi’), în loc să fie un simbol al politicii sale de deschidere faţă de migranţi a fost de fapt începutul sfârșitului Germaniei așa cum o știm. Deși mai târziu în toamna lui 2016 Angela Merkel a retractat deviza sa arogantă susținând că e o lozincă golită de conținut, zarurile fuseseră aruncate: Germania este într-o implozie politică. Cei peste un milion de imigranți care au venit în 2015 în Germania, dintre care circa 120.000 nu se știe unde au dispărut, nefiind în analele poliției au transformat țara lui Merkel într-o zonă nesigură a Europei. Deși la ultimele alegeri parlamentare Angela Merkel a câștigat la limită cu CDU putem spune că victoria ei este ”a la Pirus”. Niciun politician german serios nu mai dorește să facă guvern cu Angela Merkel. Politica iresponsabilă privind imigrația cu încălcarea Tratatului de la Dublin, fapt penal, pentru care Merkel încă nu răspunde, iar Bruxelles nu a sancționat Germania pentru încălcarea legislației europene și primirea de migranți economici intrați clandestin în UE, decontul se apropie pentru țara lui Goethe. Pe străzi au loc atacuri cu cuțitul, explozii cu bombe artizanale, mașini ce calcă oameni și violuri nenumărate, asta a ajuns Germania lui Merkel?

Negocierile conduse de Angela Merkel pentru a încerca să formeze un nou guvern în Germania după alegerile legislative din septembrie au eșuat duminică seară ca urmare a retragerii Partidului Liber-Democrat (FDP), după mai mult de o lună de discuții. „Este de preferat să nu guvernăm decât să guvernăm prost”, a declarat presei la Berlin președintele FDP, Christian Lindner, subliniind că nu a fost posibil să se găsească o „bază comună”. De fapt nodul gordian al negocierilor a fost imigrația. Niciun politician german, după intrarea partidului din zona dreptei radicale Alternative fur Deutschland (AfD) cu 13 la sută din sufragii în Parlament, nu mai girează o imigrație islamistă necontrolată. CSU din Bavaria, aripa conservatoare a CDU, nu mai dorește ca Angela Merkel să transforme partidul într-un vehicul al intereselor globaliste ce sprijină imigrația ilegală în dauna interesului național german. Distrugerea rădăcinilor iudeo-creștine ale Europe deja îngrijorează Israelul care nu dorește o Eurabie cu enclave ”non-go”, în care să se aplice legea Șaria și să se finanțeze terorismul palestinian. Cancelarul Angela Merkel a „deplâns” eşecul negocierilor pentru formarea unui nou guvern în Germania după alegerile legislative din septembrie, care scufundă ţara în criză. „Deplâng că nu am putut găsi o soluţie comună” între partidul său conservator CDU, aliatul său bavarez CSU, liberali (FDP), care au părăsit discuţiile, şi Verzi, a declarat ea presei la Berlin la finalul ultimei runde discuţii ce au durat 12 ore la Berlin. Angela Merkel vinde în continuare iluzii și promite că va face „totul pentru ca ţara să fie bine condusă în cursul săptămânilor dificile care vor veni”, în fruntea guvernului. Preşedintele CSU, Horst Seehofer, a estimat că eşecul discuţiilor şi absenţa unui guvern adevărat constituie „o piedică” pentru ţară. Angela Merkel a menţionat că doreşte să discute luni cu şeful statului, Frank-Walter Steinmeier, care prin Constituţie are de jucat un rol cheie în evoluţia situaţiei.

Angela Merkel se iluzionează că va mai putea face guvernul și induce în eroare poporul german, care s-a trezit din utopia unui stângism transglobal, care afectează siguranța civilă, tradițiile iudeo-creștine ale continentului european și lovește puternic în aliatul tradițional din Orientul Mijlociu: Israel. ”Politica porților deschise” pentru imigranții musulmani veniți ilegal, care a adus mii de posibili teroriști islamiști din zona Isis în Europa nu numai că destructurează specificul democratic al țărilor europene, dar menține o stare de nesiguranță în rândul cetățenilor U.E. Orașele mari ale continentului s-au transormat treptat în zone de insecuritate ”no go”. Europa a devenit un fel de poligon de încercare pentru terorismul islamist, cu consecințe grave în Orientul Mijlociu. Posibil ca Raqa să se mute simbolic undeva în UE, iar liderii de la Bruxelles rămân din păcate cantonați și orbiți într-o viziune vetustă și blocați într-un limbaj de lemn privind noile provocări. Principala vină pentru pseudo-haosul din U.E. o poartă Germania lui Angela Merkel, care nu a știut să gestioneze criza imigranților din 2015 și a pus în pericol siguranța cetățenilor europeni și a Israelului. Faptul că Merkel nu poate face acum guvernul, deși se zbate să obțnă sprijinul președintelui german, este decontul politic mult așteptat. După Austria, politica iresponsabilă a lui Merkel, aduce indirect dreapta radicală la putere în Europa. Cred că ”era” Merkel s-a încheiat, iar recenta victorie electorală este ca a generalului antic: fără niciun folos. Germania ca să evite falimentul politic iminent trebuie să se reîntoarcă din nou la urne. Iar partidele câștigătoare în alegeri să redea din nou strălucirea fundamentelor iudeo-creștine și eficacitatea unei democrații funcționale născute din tradiția greco-romană. Germania a dovedit din păcate că nu a fost în stare să conducă continentul prin politica sa cantonată doar în viziuni utopice de stânga și în tipologia materialismului dialectic. Angela Merkel a încercat să conducă Europa ca un profesor de CSP din regimul comunist trecut și a aruncat Germania și U.E. într-o criză politică și identitară fără precedent.Cine va înlocui Germania la conducerea Europei?

Ionuț Țene