Crepuscul de culoarea vinului roşu
cu o lumină ce-ţi pătrunde în carne şi-n simţuri.
E ora în care omul din tine a obosit.

Ascuns în noaptea plină de amintirea ei
râul plânge încăpăţânat.

Şi acest noiembrie ce îţi consumă inima
cu albastrul rece al nopţilor sale.

Sub grinda de lemn
cariul îţi prevesteşte sfârşitul.

Tăcut frângi bucata de pâine de la cină
şi-n pâinea rotundă ca luna
se-aude foşnind lanul de grâu dintr-o vară îndepărtată
şi glasul femeii pe care nespus ai iubit-o
tăind cu secera spice de aur
adunate de un copil ce, vai, răspunde la numele tău.

Ion Cristofor

Ilustraţie de Vladimir Kush