Azi s-a întâmplat un eveniment istoric cu conotații istoriografice privind așa-zisa revoluție din decembrie 1989. Parchetul General a venit cu un comunicat de presă în care confirmă lovitura de stat, nu revoluția spontană din decembrie 1989. Această concluzie de câțiva ani am susținut-o în numeroase articole de presă. Era evident că echipa nomenclaturistă din eșalonul doi al PCR condusă de Ion Ilici Iliescu a pus mâna pe putere prin crimă, violență și asasinarea soților Ceaușescu. Istoricii serioși nu au pus la îndoială lovitura de stat din decembrie 1989, doar feseniștii, activiștii comuniști, securiștii plătiți de alții și presa de propagandă a indus public ideea revoluției spontane, care a dus la victoria democrației și umplerea vidului de putere printr-o echipă care s-a cunoscut ”întâmplător” în studioul 4 al TVR. Parchetul General a lămurit exhaustiv transferul de putere de la Ceaușești la echipa Iliescu însetată de putere și sânge. “A fost identificată, inclusiv prin probe testimoniale, sursa sunetului cu efect de panică (emis la data de 21 decembrie 1989, în timpul discursului lui Nicolae Ceauşescu) care a contribuit, alături de alte elemente, la dezorganizarea mitingului din Piaţa Palatului şi declanşarea protestelor în Bucureşti. A fost realizată o succesiune clară a evenimentelor politico-militare existente în după-amiaza şi seara zilei de 21 decembrie 1989. A fost conturată succesiunea evenimentelor deosebit de importante din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Au fost clarificate împrejurările legate de fuga cuplului prezidenţial de pe sediul CC al PCR, traseul urmat şi comportamentul forţelor militare înainte, în timpul şi după pătrunderea revoluţionarilor în sediul Comitetului Central”, precizează într-un comunicat Parchetul General. Instituţia anunţă şi că a fost stabilită componenţa comandamentului politico-militar care a preluat, în timp foarte scurt, după fuga preşedintelui în exerciţiu, puterea totală în România.“Referitor la acest aspect a existat o eficientă colaborare cu principalele facultăţi de drept din ţară (Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi), concluzionându-se, fără echivoc, faptul că în decembrie 1989 nu a existat vid de putere. În această etapă a anchetei, este posibilă o mai bună stabilire a conduitei membrilor noii puteri politico-militare şi acţiunile de legitimare a acesteia pe plan intern şi international”, explică Parchetul. A fost realizată edificarea parţială referitoare la “declanşarea şi executarea diversiunii militare începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989”. “Este cert faptul că diversiunea a existat, s-a manifestat complex pe mai multe planuri, fiind cauza principală a numeroaselor decese, vătămări corporale şi distrugeri survenite”, precizează Parchetul ICCJ.

“Probatoriul administrat a reliefat mecanismele dezinformărilor constante, având consecinţe deosebit de grave, lansate prin intermediul TVR, Radiodifuziunii şi mijloacelor militare de comunicaţii, astfel fiind instaurată la nivel naţional binecunoscuta psihoză teroristă. De asemenea, se conturează modalitatea prin care au fost transmise o serie de ordine militare diversioniste, cu consecinţe deosebit de grave”, precizează Parchetul. Parchetul ICCJ menţionează şi că ”în legătură cu aceeaşi diversiune au fost obţinute date care demonstrează că în anul 1987 forţele armate ale României au importat două tipuri de imitatoare de foc militare, respectiv imitatoare pentru armamentul de infanterie, cu foc la gura ţevii şi imitatoare privind desantul de paraşutare”. “Au fost realizate progrese notabile pentru înţelegerea fenomenului diversionist (unic în istoria României prin complexitate şi anvergură) atât sub aspectul mecanismelor concrete de acţiune cât şi din perspectiva persoanelor ce au dirijat acest fenomen. Este de aşteptat ca viitoarele cercetări să aducă lămuriri privind autorii diversiunii şi eventualele complicităţi în realizarea acesteia”, spune Parchetul ICCJ. Totodată, Probele administrate au permis o bună edificare cu privire la solicitarea de ajutor militar străin (sovietic) şi consecinţele grave ale unei astfel de solicitări pentru structurile militare interne şi populaţia civilă. “Această realitate este necesar a fi coroborată cu situaţia militară alarmantă care a existat de-a lungul întregii frontiere de stat a României în luna decembrie 1989”, susţine instituţia.

Parchetul General anunță începerea cu celeritate a urmăririi penale a celor vinovați de dezinformarea teroristă ce a dus la moartea a 957 de români civili nevinovați. Lovitura de stat din decembrie 1989, așa este corectă denumirea evenimentelor de acum 28 de ani, a fost organizată de o echipă de complotiști veroși condusă de Ion Ilici Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Nicolae Militaru, Silviu Brucan sau Gelu Voican Voiculescu. Lovitura de stat a fost bine organizată și sprijinită de URSS, în special de serviciul secret al armatei sovietice GRU, cu implicarea serviciilor secrete maghiare, iugoslave și bulgare, având binecuvântarea Occidentului și al SUA, în urma înțelegerii de la Malta dintre Gorbaciov și Bush. Personal cred că e o diversiune exagerarea implicării URSS și ignorarea acțiunilor serviciilor secrete occidentale în decembrie 1989. Răsturnarea lui Nicolae Ceaușescu și asasinarea sa făcea din planul comun de a elimina un martor incomod care știa foarte multe despre întelegerile sovieto-americane și compromisurile occidentale față de comunismul mondial. Nicolae Ceaușescu a fost asasinat și pentru că a ”trădat nobilele idealuri ale socialismului” așa cum ne spunea la TVR Ion Ilici Iliescu în după amiaza zilei de 22 decembrie 1989. În realitate național-comunismul ceaușist deranja atât comunismul sovietic, cât și consumerismul globalizant al Occidentului. În cartea sa despre asasinarea Ceușeștilor, jurnalistul Grigore Cartianu surprinde foarte bine trădarea anturajului secretarului general. Numai Miliția i-a mai rămas fidelă dictatorului, de aceea șeful ei a fost asasinat în trenul dintre Timișoara și Arad. De la ora 18.00 a zilei de 22 decembrie 1989 Ceaușeștii erau arestați la unitatea militară din Târgoviște, iar echipa de la putere se făcea că nu știe unde sunt și arunca pe piață diversiunea cu teroriștii securiști. Brucan, care era specialist în denunțuri publice de execuție a lui Iuliu Maniu sau Corneliu Coposu în 1948, a fost eminența cenușie care a dus la executarea cuplului dictatorial, apoi a devenit profesor de democrație la o televizine cu Mândruță. În realitate, fuga Ceaușeștilor de pe clădirea CC a fost o arestare la ordinul lui Victor Stănculescu, care făcea parte din complot fiind racolat în vara lui 1989, aflat în vacanță la Balaton. Despre Ion Ilici Iliescu existau zvonuri încă din 1978 că va fi înlocuitorul lui Nicolae Ceaușescu. Eram copil când un preot le-a spus părinților mei în autobuzul dinspre țară spre casa de la oraș că va veni după Ceușescu unul Iliescu. În 1984 ca urmare a complotului generalilor se zvonea în Cluj-Napoca că un activist Iliescu îi va lua locul lui Ceaușescu. Ca români trebuie să privim realist lucrurile și să acceptăm că în decembrie 1989 nu a avut loc o revoluție, ci pur și simplu o lovitură de stat violentă în stil bolșevic pusă la cale de un grup organizat de complotiști din elita doi a PCR și Securitate, cu sprijinul URSS prin PCUS, GRU și KGB și implicarea serviciilor secrete occidentale și binecuvântarea americană a lui Bush de la Malta. E ciudat să ajungi la concluzia că dictatorul avea dreptate la televizor când denunța speriat treaba cu ”agenturile” străine. Un singur lucru mă nedumirește în perioada imediat următoare după 22 decembrie 1989: care a fost rolul jucat în această ecuație de intelectualii Mircea Dinescu, Ion Caramitru și de ce a acceptat să fie ministrul culturii Andrei Pleșu, în afară de a semna ordinul de împropietărire cu o editură a lui G.L., tocmai în vremea când Regele era fugărit pe autostrada Pitești, iar minerii băteau studenții prin Piața Universității?

Ionuț Țene