Cerne colinde cerul peste casă
Ziua alunecă pe sănii spre apus
Dintr-o clipă de lumină în noi rămasă
Se naşte în suflete, la fiecare, Iisus.

Bate visul cu degetul în ferestre
Vântul ciopleşte fluiere în alun,
Când timpul coboară pe creste
Sărbătoarea în case de Crăciun.

Copii ne colindă în prag
Cântecele urcă spre stele, mai sus,
Constelaţiile vin să vadă
Cum din suflet se naşte Iisus.

Alunecă sănii pe serile albastre
Inelând cu doruri pământul străbun
Copii aprind nelinişti în astre
Visând sub brazi păduri de Crăciun.

Burgul doarme la miez de noapte
Pe străzile Clujului umblă visul cel bun
Când dinspre luceafăr ne vin şoapte
Că umblă cu daruri Crăciun.

Aripi de lumină îmi intră în odaie
Halebarda lunii nu ştiu unde s-a dus
Căci în clipa, aceasta, de văpaie,
Dintr-o minune s-a născut Iisus.

II

Ninge, ninge ca în datinile noastre,
Colindătorii în sănii de lumină
Vin încărcaţi în balade cu astre,
Când îşi mai pune bradul un cerc pe tulpină.

Copii rup pietre din Steaua polară
Nestemate lucind în visele lor,
In cântec germinează vibraţie solară
Ca mierea cuvântului născut dintr-un dor.

Ninsori albastre coboară pe cetini,
Vinul decantează cristalul pe masă
Şi-adînci sentimente,între prieteni,
Ţes verbe în fraze de mătasă.

Oraşul ascultă poeme de iarnă rezemat,
Luceafărul bate monezi în ferestre
Cînd stelele la colind au plecat
Prin brazii înşurubaţi în creste.

Adie clipe rotunde cu ochii vii
Şi norii cad ca la începuturi,
Înflorind crini pe genunchii fetelor, în orele tîrzii,
Cînd noaptea toată e un roi de fluturi.

Luna ca o halebardă păzeşte cîmpia,
Cîntecul cocoşilor croieşte drum prin troiene
S-alunece pe-o sanie Poezia
In casele noastre cu vise perene.

Al.Florin ȚENE