Toată viața sa Regele Mihai a fost un bun român, o personalitate majoră și un trăitor în credința creștin-ortodoxă, precum și un sprijinitor al BOR. Față de Carol I sau Ferdinand, care au fost regi destoinici și buni români, dar care erau de religie catolică, Regele Mihai a fost botezat în credința strămoșească și a fost un apropiat al bisericii noastre. La Cluj a participat ca principe la inaugurarea catedralei ortodoxe ctitorite de episcopul Nicolae Ivan. Sfinţirea catedralei a avut loc la 5 noiembrie 1933, de faţă fiind patriarhul Miron, mitropolitul Nicolae şi episcopii Nicolae al Clujului, Grigorie al Aradului, Nichita al Argeşului, Ioan Stroia, Vasile Răşinăreanul şi Andrei Crişanul. Au participat şi Regele Carol al II-lea dimpreună cu Principele Mihai şi Marele Voievod Mihai. De altfel, Regele Mihai I a avut toată viață un aer aristocratic hieratic care izvora din religiozitatea sa profundă. Deviza Regelui Mihai I a fost toată viața Nihil sine Deo. Însăși încoronarea sa ca rege a românilor s-a făcut în ritul ortodox. După prima domnie când a fost copil, Mihai a fost încoronat la majorat cu Coroana de Oțel și uns rege de patriarhul României Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din București imediat după abdicarea lui Carol al II-lea, la 6 septembrie 1940. Legal, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi șeful suprem al armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline, numit „Conducător”. Regele Mihai I a înfăptuit actul istoric de la 23 august 1944, când a întors armele împotriva Germaniei naziste. Sigur destui istorici văd acest act al tânărului rege la numai 22 de ani ușor pripit, în realitate Regele Mihai I a salvat țara de la un război pe teritoriul național distrugător, așa cum s-a întâmplat din păcate în Ungaria sau Bulgaria. Întoarcerea armelor a permis ca România să recapete Transilvania de nord prin forța armelor, dar și a bunăvoinței lui Stalin care și-a apreciat noul aliat ce a redus cu șase luni cel de-al doilea război mondial. Regele Mihai I fiind conștient de actul său de curaj a venit imediat la Cluj, la mijlocul lui martie 1945 și a reintrodus personal administrația românească.

Iată ce scria presa vremii despre vizita la Cluj a suveranului. ”La ora 10.30, M.S. Regele Mihai I a descins din vagon, pe peronul gării din Cluj, întâmpinat de patru fete îmbrăcate în costume naţionale şi un flăcău cu pâine şi sare. Primarul Clujului, domnul Adrian Butnaru, i-a urat bun venit. De la gară, Suveranul a plecat la marea Catedrală ortodoxă. Pe tot parcursul M.S. Regele a fost îndelung aclamat de populaţie. I.P.S. Patriarh Nicodim aştepta pe M.S. Regele pe treptele Catedralei. Din zeci de mii de glasuri se înalţă un ura! măreţ, care salută pe M.S. Regele. I.P.S. Patriarh urmat de M.S. Regele urcă treptele Catedralei. Înaltul ierarh îi prezintă Evanghelia. Suveranul, urmat de cler, intră în biserică. S-a oficiat o impunătoare slujbă religioasă, răspunsurile fiind date de corul Patriarhiei. În Piaţa Libertăţii (azi Unirii, nota red.), După slujbă, Suveranul urmat de înalţii demnitari, s-a dus în Piaţa Libertăţii, unde s-a desfăşurat marea adunare populară. Populaţia aclamă cu urale nesfârşite. Muzica armatei defilează în faţa unei companii de puşcaşi. M.S. Regele ia loc la tribună, urmat de comandantul corpului VI armată. Muzica intonează Imnul Regal. Mii de steaguri ale naţiunilor unite şi placarde cu diferite inscripţii, în care se preamăreşte actul, flutură pe deasupra masei de capete. Strălucesc ochii femeilor, bărbaţilor şi bătrânilor, toate străzile sunt populate de acelaşi sentiment al dorinţei împlinite. Lumea s-a îngrămădit în jurul tribunei strigând: `Trăiască Regele!`. Nici cordoanele de soldaţi n-au putut să oprească entuziasmul mulţimii, care voia să fie cât mai aproape de Suveran”. [„Universul”, Anul 62, nr.60, Bucureşti, 15 martie 1945]. Mai mult, în sala mare a primăriei clujene, Regele Mihai I a proclamat în fața premierului dr. Petru Groza introducerea definitivă a administrației românești în nordul Ardealului.

După abdicarea forțată Regele nu a uitat că este creștin ortodox și a menținut legătura cu biserica românească din exil. După revoluția din 1989, se știe că vizita de Paști a anului 1992 a fost organizată de BOR, care l-a primit ca un suveran. De aceea, nu întâmplător la manifestarea de doliu din Parlamentul României, cel mai semnificativ și simbolic discurs l-a avut Patriarhul Daniel. „Omagiem azi personalitatea luminoasă a regelui Mihai I al României pentru marile virtuți care l-au călăuzit de-a lungul întregii sale vieți: credința în Dumnezeu, iubirea față de poporul român, răbdarea în suferință, demnitatea în comportament și puterea de a ierta pe cei ostili. Mare personalitate istorică a veacului său, monarh, mareșal al României, veteran al celui de-al doilea Război Mondial, eroic în actul de la 23 august, Regele Mihai a fost în același timp un credincios statornic al Bisericii Ortodoxe. Un om cu o credință puternică, pe care nu s-a sfiit niciodată să o mărturisească în public, trăind potrivit principiului călăuzitor al monarhiei române „Nihil sine Deo”, a spus Patriarhul României, amintind că Regele Mihai a fost botezat de Patriarhul Miron Cristea, în biserica fostei mănăstiri Cotroceni. „În prima parte a copilăriei, tânărul principe s-a bucurat de educația duhovnicească a mamei sale, Regina Elena, o femeie cuvioasă și evlavioasă. Avea să mărturisească că de la mama sa, Elena, a deprins obiceiul de a se ruga des, de citi Scriptura, de a frecventa Biserica, de a se spovedi și împărtăși”, a mai spus Patriarhul României, menționând faptul că Principele Mihai venea frecvent la Catedrala Patriarhală sau la diverse biserici din București. Regele Mihai I s-a spovedit și împărtășit la preotul său duhovnic în ultimii ani, dovedind că era un creștin practicant. Cel care îl vizita periodic pe Regela Mihai și care tinea  slujbe în locuinta acestuia era parintele Adrian Diaconu, preot paroh la Geneva si Lausanne si protopop al Bisericii Ortodoxe Române pentru Elveția. Preotul era un apropiat al familiei de multi ani si in ultima perioada i-a facut vizite dese regelui.

Azi la trecerea la cele veșnice putem spune că Regele Mihai I a fost un reper moral pentru toți românii și un promotor al credinței străbune la fel ca toți voievozii istorici români din stirpea domnească a Basarabilor și Mușatinilor. Nihil sine Deo Majestate! Trăiască Regele în Patrie și Onor!

Ionuț Țene