Zilele acestea mai tihnite între Crăciun și Revelion am vizionat filmul ”The Last Jedi”, episodul VIII, din ”Războiul Stelelor”. Încă de la lansarea seriei în 1978 am fost un fan al Războiului Stelelor, când se stătea circa șase ore la casa de bilete de la Cinema Republica din Cluj-Napoca pentru a prinde un tichet la filmul lui George Lucas. ”The Last Jedi” e un film foarte lung și are acum un alt regizor de când s-a vândut cea mai populară franciză. Distribuţia este similară cu cea din episodul şapte, „Trezirea Forţei“ (2015), şi reprezintă o combinaţie dintre actorii din trilogia anilor ‘70 şi cei care au fost introduşi în 2015. John Boyega (Finn) şi Daisy Ridley (Rey) vor interpreta rolurile principale, Mark Hamill va reveni ca Luke Skywalker, iar Carrie Fisher, pentru ultima oară, va fi prinţesa Leia. Regizorul producţiei, Rian Johnson (43 de ani), a lungit destul de mult filmul chiar dacă a încercat să-l facă destul de antrenant. Spectatorii pot urmări peste două ore din saga Războiului Stelelor, care niciodată nu va reuși să o facă mai bună decât primul episod din 1977. Esența metafizică a filmului este perena luptă maniheistă dintre bine și rău, dintre lumină și întuneric. Trama acțiunii este alertă, dar sufocantă prin efectele speciale fapt ce scade calitatea interpretării actorilor. Se pune mai mult preț pe efecte electronice și digitale decât pe calitatea artistică a actorilor. S-a pus prea mult accent pe stilul Disney, un fel de desene animate cu actori umani și roboți amuzanți. Nu puteau lipsi nici îndrăgitul droid C3PO şi robotul R2-D2.

Filmul „The Last Jedi“ s-a menţinut pe primul loc în box office-ul românesc, cu încasări impresionante în zilele de dinaintea Crăciunului. În SUA e cel mai cumpărat film. Actrița răposată Carrie Fisher apare și ea în film. Toate scenele au fost finalizate înainte de moartea actriței, în decembrie 2016, în urma unui atac de cord suferit în timpul unui zbor de la Londra la Los Angeles. Personajul principal Rey își dezvoltă abilitățile nou descoperite sub îndrumarea lui Luke Skywalker, care este neliniștit de forța puterilor sale. Între timp, Rezistența se pregătește să lupte cu Primul Ordin. Filmările au început la 14 septembrie 2015 pe insula irlandeză Skellig Michael. Decorurile sunt fantastice, iar războiul intergalactic pare real. Kylo Ren este un nou Lord Vader al imperiului răului, care vrea să controleze galaxia și să elimine rebelii, care se aseamănă ca atitudine degajată cu pușcașii marini americani din cel de-al doilea război mondial. Împăratul răului Snoke este ucis chiar de ucenicul său Kylo Ren, care și-a dat la propriu masca de pe față, încercând să o cucerească pe frumoasa Rey care a fost antrenată de Luke Skywalker pentru a deveni ultimul cavaler Jedi. Până la urmă ucenicii sunt devenirea maeștrilor, conform spuselor lui Yoda. Povestea filmului trebuie vizionată pentru a fi înțeleasă. Morala peliculei este că răul, întrupat ca și sistem e mereu învingător, iar cei care luptă împotriva absenței binelui sunt puțini și marginali. Dar simpla existență a rebelilor este o permanentă speranță pentru popoarele sau stelele oprimate. În om e mereu o luptă dintre bine și rău, iar granița dintre cele două lumi e fragilă, asta e lecția filmului. Ceea ce azi poate fi victoria luminii, mâine vine câșigul forțelor întunericului. Să nu lăsăm speranța să moară în univers e paradigma filmului ”The Last Jedi” transmisă omenirii, ceea ce poate fi pliată și pe societatea și lumea noastră de azi. Ultimii rebeli, puțini și hăituiți, scapă din încercuirea soldaților ordinului galactic, rămânând speranța pentru o viitoare luptă în vederea restaurării binelui și luminii în galaxie. Obiectiv filmul e dramatic și metafizic explică de ce răul și forțele întunericului par să domine lumea prin sistem. Dar pentru a nu înnebuni din lipsă de speranță e bine să știm că există undeva o putere a binelui, niște tineri rebeli care se sacrifică pentru libertatea noastră. Interpretarea cinematografică e ușor puerilă, în stilul filmelor hollywoodiene, dar semnificația transmisă e perenă. Simbolic filmul se încheie cu un băiețel ce lucra ca ucenic de curățenie la un patron rău de pe o planetă controlată de ordin și iese în noapte pe terasă să dea cu mătura sub ochii vigilenți ai paznicului. Acolo sus vede o stea strălucitoare care străbate cerul și odată cu lumina își amintește de însemnul rebelilor pentru libertatea lumii. Fața copilului se înseninează anunțând un nou posibil cavaler Jedi că urmează să se nască. Fără speranță răul învinge definitiv, iar fără lumină se lasă întunericul în suflete și în lume.Fără credință omul este neant.

Ionuț Țene