Dragobetele, un zeu tanar al Panteonului autohton, este dupa legenda fiul Babei Dochia, reprezentand, in opozitie cu aceasta, principiul pozitiv. Dragobetele era sarbatorit, in functie de zona etnografica, in una din zilele de la sfarsitul lunii februarie si inceputul lunii martie.

Sarbatoarea are data fixa de celebrare in acelasi sat, dar variabila de la zona la zona (24 si 28 februarie; 1 si 25 martie), potrivit dictionarului „Panteonul Romanesc”, Ion Ghinoiu, Ed. Enciclopedica, 2001.

Tot in functie de regiune, Dragobetele se mai numeste „Cap de primavara”, „Santion de primavara”, „Ioan Dragobete”, „Dragostitele”, „Navalnicul”, „Logodna sau insotitul paserilor”. Sarbatoarea este specifica zonei de sud a tarii (Oltenia, Muntenia si partial Dobrogea).

Pe plaiurile romanesti, Dragobetele, care pastreaza unele atributii ale zeului dragostei in mitologia romana, Cupidon, este patron al dragostei si bunei dispozitii.

De asemenea, in traditia romaneasca, Dragobetele marca inceputul primaverii, data de 24 februarie nefiind intamplator aleasa, aceasta insemnand inceputul anului agricol.

Este momentul in care intreaga natura renaste, pasarile isi cauta cuiburi si, dupa unele credinte populare, ursul iese din barlog. Odata cu natura, reinvia si iubirea, iar Dragobetele marca ziua in care intreaga suflare sarbatorea innoirea firii si se pregatea pentru venirea primaverii.

De ziua lui se crede ca pasarile nemigratoare se strang in stoluri, ciripesc, se „zburatoresc”, se imperecheaza si incep sa-si construiasca cuiburile in care isi vor creste puii. Pasarile neimperecheate in aceasta zi ramaneau stinghere si fara pui pana la Dragobetele din anul viitor.

Asemanator pasarilor, fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an. In aceasta zi, in satele in care se mai pastreaza obiceiul se poate auzi zicala: „Dragobetele saruta fetele”, noteaza volumul citat.

In aproape toate zonele tarii, daca ziua era frumoasa, fetele si feciorii se adunau in cete si ieseau la padure haulind si chiuind pentru a culege primele flori ale primaverii. Din zapada netopita pana la Dragobete fetele si nevestele tinere isi faceau rezerve de apa cu care se spalau in anumite zile ale anului, pentru pastrarea frumusetii.

Dragobetele mai este numit local si Navalnic, fecior frumos care ia mintile fetelor si nevestelor tinere, motiv pentru care se spune ca a fost metamorfozat de Maica Domnului in planta de dragoste care ii poarta numele (o specie de feriga).

NapocaNews