Întotdeauna m-am întrebat despre succesul longevității puterii absolute al dictatorului sovietic IV Stalin. Cheia ”succesului” puterii nelimitate până la moartea sa în patul din dormitorul de la Kremlin nu poate fi pus doar cu șiretenia sa bazată pe forța serviciilor secrete, în special temuta CEKA și apoi NKVD. De ce au căzut inamicii săi interni și Stalin nu? Explicația istoricilor bazată doar pe criterii de politică tiranică și forța serviciilor secrete nu ține. URSS care era un conglomerat de popoare condusă de o elită politică subțire care se autodevora prin denunțuir nu putea fi condusă doar de un singur om, chiar el numit IV Stalin (porecla vine de la ”oțel”, numele său georgian era Djugasvili). Un răspuns la această întrebare mi l-a oferit o carte citită recent: ”Tatăl meu, Beria. În inima puterii staliniste” scrisă de Sergo Beria, fiul temutului șef al NKVD. Acesta înainte de moarte a oferit un amplu interviu în anii `90 istoricului francez Francoise Thom. Cartea spusă la senectute ca și conversațiile cu Molotov din anii 1990 oferă multe răspunsuri la dilemele ridicate de istoria URSS și ale lui IV Stalin. Sergo Beria fiind fiul temutului șef NKVD a trăit în centrul puterii staliniste, având numeroase întâlniri și convorbiri cu Stalin sau alți lideri sovietici. A urmat Academia de informații și a devenit în timpul celui de-al doilea război mondial ofițer superior de informații pe care IV Stalin l-a folosit în misiuni secrete în Germania, Iran, Polonia sau Asia Centrală. În primul rând în memorii Sergo Beria recunoaște că Biroul politic al URSS știa încă din 29 decembrie 1940 de planul Barbarossa de invadare a statului sovietic de către Germania nazistă. El confirmă astfel teoria lui Victor Suvorov din 1993 în cartea ”Spărgătorul de gheață” că URSS avea un plan ofensiv în 1941 de atacare a Germaniei și nu unul defensiv cum s-a spus până acum. IV Stalin și conducerea sovietică au susținut teoria țării în asediu a unui URSS ca stat agresat. Fapt ce convenea opiniei publice mondiale comuniste. Astfel se explică înaintarea rapită a Wehrmachtului până aproape de Moscova deoarece armata sovietică era pe picior de atac, nu de defensivă. Sergo Beria cu tatăl său și alți șefi NKVD au primit în portul Leningrad un submarin german la sfârșitul lunii mai 1941 al cărui comandant simpatizant comunist, ce a ucis pe ofițerii NSDAP de la bord, a predat în plicuri închise planurile lui Hitler de invadare a URSS în 22 iunie 1941. Deci IV Stalin și conducerea sovietică știau de atacul iminent, conform lui Sergo Beria, dar au preferat să joace un rol dedicat unei țări agresate. De altel IV Stalin a fost sigur că Hitler pregătește atacul, dar acesta va fi dat doar în toamna lui 1941, când armata sovietică ar fi fost pregătită de contraofensivă. IV Stalin avea planuri să cucerească toată Europa și să o comunizeze după ce Germania s-ar fi epuizat în lupta cu Marea Britanie. La fel a încercat și-n iulie 1945 dar când a aflat la Postdam de la Trumann că americanii au bomba atomică a renunțat la planuri.

IV Stalin s-a folosit de Pactul Ribbentrop-Molotov ca un răgaz pentru înarmare și a lovi atât Germania cât și puterile occidentale pentru sovietizarea întregii Europe. Sergo Beria descrie plastic incompetența naivă a liderilor occidentali Chiurchill și Roosevelt, care credeau tot ce le spunea sau promitea Stalin. Personal, Sergo Beria a plantat microfoane în vilele și parcurile conferințelor de la Teheran și Ialta din 1943 și respectiv 1945 și i-a ascultat pe toți liderii occidentali. Stalin înainte de a se întâlni cu Churchill sau Roosevelt, el știa tot ce discutau aceștia atât în privat cât și personal între ei sau cu miniștrii de exerne, fapt ce îi dădea un avantaj conducătorului sovietic care cunoștea ce subiect să pună în discuție sau la ce reacție trebuie să se aștepte. Rezumatele acestor înregistrări secrete există clasificate la arhivele din Moscova și dacă s-ar face publice lumea ar fi școată despre ce vorbeau în paticular liderii occidentali despre soarta popoarelor europene. Spre deosebire de Lenin, care ura religia și ortodoxia, Stalin ca fost seminarist, a încercat să se folosească de biserică atât în războiul de apărare, cât și în politica din estul Europei împotriva catolicismului și uniaților. El a reînființat patriarhia rusă desființată de IV Lenin. Sergo Beria spune că secretul puterii lui IV Stalin a fost susținerea din partea naționaliștilor ruși din cadrul PCUS și NKVD. A fost un paradox sovietic. Pe de o parte majoritatea conducerii URSS la nivel de birou politic sau comitet central era formată din minoritari și membrii ai republicilor unionale: georgeni, letoni, armeni, bieloruși, ucraineni, evrei sau azeri, dar eșalonul doi al statului sovietic era controlat exhaustiv de ruși, majoritatea naționaliști care visau refacerea imperiului țarist. IV Stalin a înțeles de la început să se alieze cu naționaliștii ruși din partid și CEKA/NKVD, această alianță i-a dat putere să-și înfrângă toți adversarii interni. La petrecerile din dacea sa lui IV Stalin îi plăcea să asculte imnul țarist. Sergo Beria spune clar că IV Stalin era georgian și vorbea cu accent rusește, dar a înțeles primul că are nevoie de nomenklatura rusă din URSS ca să controleze puterea. El s-a bazat pe ideologi ru;i ca Suslov sau Serov. IV Stalin nu a fost un fanatic al culturii ruse, dar s-a folosit de aceasta pentru a își menține și consolida puterea. În privat IV Stalin vorbea georgiana, iar în cercul său roiau activiști și lucrători CEKA georgeni. De altfel Stalin vorbea cu Beria sau cu Sergo în georgiană. Stalin i se destăinuia mamei lui Sergo Beria că nu trebuie să renunțe georgienii la patriotismul lor, iar alianța cu naționalismul rusesc era doar de conjunctură. A și intrat în conflict Stalin cu scriitorul Alexei Tolstoi când l-a comparat pe acesta cu Petru cel Mare și că țarul rus ar fi avut un descendent georgian. Troțki a pierdut în fața lui Stalin că a refuzat colaborarea cu puternica structură rusă din aparatul partidului comunist. Stalin a dorit să redea URSS-ului gloria teritorială a vechiului imperiu țarist, în schimb internaționaliștii ca Troțki visau la o revoluție globală în care Rusia sovietică să fie doar o parte neînsemnată a comunsimului global. Pentru Stalin din punct de vedere politic URSS era Rusia și încuraja politica de rusificare a republicilor, dar în particular avea o aversiune față de naționalismul și intelighenția rusă. Stalin a introdus ideea în soviete că ”rușii sunt fratele mai mare” al popoarelor din URSS. Atunci când Sergo Beria s-a căsătorit cu nepoata lui Maxim Gorki, liderul sovietic Stalin l-a chemat la dacea sa și l-a criticat că vrea ca familia georgianului Beria să intre în intelighenția rusă. Stalin se temea că prin această înrudire Beria va obține sprijinul naționaliștilor ruși din PCUS. E interesant să aflăm cum în plin stalinism lideri unionali refuzau investițiile în drumuri, poduri sau cale ferată pentru a nu se coloniza cu ruși republicile pe care le conduceau.Pe de altă parte aflăm că Stalin nu și-a iubit mama pe care o vizita extrem de rar, dar o urmărea prin soția lui Beria pe care o punea să să o informeze ce face în micul orășel de provincie georgian.

Interesant că în vremea lui IV Stalin au înflorit școlile în limba georgiană, armeană sau azeră ca o contrapondere a rusificării impuse de structura de mijloc a PCUS. Din cartea lui Sergo Beria aflăm multe imponderabile istorice ale URSS, total diferite de ceea ce știam despre colosul de la răsărit. Puterea lui Stalin și forța înlăturării rivalilor interni din partid a constat tocmai din alianța cu naționalismul rus din URSS, deși personal dictatorul era un om cu o puternică cultură și nostalgie provincială georgiană. Puțină lume știe că IV Stalin a scris poezie în georgiană și a vegheat la traducerea în limba rusă a poemului epic al Georgiei: ”Viteazul în piele de tigru”.

Ionuț Țene