În urmă cu 233 de ani, pe 28 februarie 1785, țaranii români Vasile Ursu Nicola, zis Horea, pentru că știa să horească, Ion Oargă – Cloșca erau martirizați bestial pe Dealul Furcilor de lângă cetatea Alba Iulia după ce au ridicat Țara Moților împotriva maghiarimii barbare asupritoare. Marcu Giurgiu – Crișan se spânzurase în închisoare. Un tânăr cercetător din zonă. Alexandru Moldoveanu, susține că a reușit să identifice exact locul martirajului de pe Dealul Furcilor, comparând terenul cu prezentarea acestuia de pe cunoscuta gravură a lui Johann Andreas Brinhauser, realizată după relatările martorilor oculari (dintre care redăm și noi două mărturii la final).

Cercetătorul ne-a transmis locația (foto) și afirmă că terenul, împrejmuit, ar putea să ia o altă destinație, dacă autoritățile locale nu intervin pentru a ridica un cuvenit monument pe locul martiriului. În prezent nici măcar o troiță de lemn la stradă nu amintește de această oribilă crimă anti-românească.

La Arad, în schimb, ca să dăm un singur exemplu, statuia impunătoare a 13 generali ucigași de români – demontată de Guvernul lui Ion I. C. Brătianu în 1925 și reinstalat de Guvernul lui Adrian Năstase în 2004 – tronează sfidător în centrul orașului. La Alba Iulia, în memoria lui Horea, Cloșca și Crișan există doar un obelisc ridicat prin donații în perioada interbelică, după ce regele criminal Carol al II-lea a refuzat să se implice. Aici au loc ceremonii de comemorare, după care se ține, ca și anul acesta, o slujbă, undeva pe Deal, pe unde se poate. Considerăm ca în Anul Centenarului Marii Unirii este imperios ca Alba Iulia să înceapă măcar demersul construirii unui monument pe Dealul Furcilor. Dacă nu sunt fonduri pentru așa ceva, deși zeci de milioane de euro se ventilează sub pretextul sărbătoririi Centenarului, propunem o subscripție publică pentru acest act național. Nu în ultimul rând, Biserica Ortodoxă Română ar putea solicita edficarea unui schit sau a unei mănăstiri, pe locul jertfei dramatice a lui Horia și Cloșca și a batjocoririi animalice a trupului lui Crișan.

Răscoala a avut, de altfel, și un caracter creștinesc, nobilii maghiari fiind iertați dacă treceau alături de români. „Cari se dau cu noi și se împărtășesc cu noi din faptele noastre, – nu trebuie supărați. Ci ca să fim mai siguri că vor ținea tot mereu cu noi, să-i botezați pe legea noastră.”, ar fi spus Horea. Nobilii botezați de preotul ortodox român primeau de la acesta câte un bilet pe care era scris „Acesta-i creștin bun”. Revendicările lor aveau, de asemenea, note creștinești și, evident, naționale. Acestea erau:

„1.Ca nobilul comitat dimpreună cu toți posesorii și cu toată seminția lor să pună jurământul sub cruce!

2.Nobilime (nemeșime) să nu mai fie, ci fiecare nobil, dacă va putea să capete vreo slujbă împărătească, să trăiască din aceea.

3.Stăpânii nobili să părăsească odată pentru totdeauna moșiile nobilitare.

4.Că dânșii (nobilii) încă să plătească dările întocmai ca poporul contribuabil plebeu.

5.Pământurile nemeșești să se împărțească între poporul plebeu, în înțelesul poruncii ce o va da Maiestatea Sa Împăratul.”

La 10 ianuarie 1785, după capturarea prin trădare a capilor insurecției, împăratul Austriei Iosif al II-lea redactează „manu propria” un document destinat comisiei de anchetă, dând indicații despre cum dorea să se procedeze în cazul conducătorilor răscoalei țărănești din Transilvania. Acest document spunea: „În orice caz, trebuie să dea un exemplu convingător și așa fel regizat, ca acești răufăcători să fie purtați nu numai prin una, ci prin mai multe localități…și arătați poporului de rând…ca o înspăimântătoare pildă și, apoi, la o zi dinainte anunțată să fie executați într-un chip spectacular într-un loc capital, unde să se poată strânge un număr cât mai mare de supuși.”, informează EnciclopediaRomaniei.ro.

Cum a avut loc execuția sălbatică prin tragere pe roată

Primul a fost executat Cloșca. Întreaga procedură a durat 50 de minute și a constat în 20-25 lovituri. Apoi a urmat Horea, care a primit 8 lovituri, pentru că după primele lovituri, se spune că ar fi început să strige că adevăratul responsabil pentru izbucnirea răscoalei este împăratul. Atunci, reprezentantul Comisiei, de teamă ca poporul să nu se revolte din nou, a dat ordin de lovitură de grație, deși în sentința inițială nu era prevăzută, evocă istoricul Tudor Roșu de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia pentru Alba24.ro. La execuție au fost prezenți circa 7000 de țărani care au fost aduși cu forța să privească torturile bestiale, câte 3 tineri și 3 bătrâni din fiecare sat care fusese cuprins în răscoală, și reprezentanți ai noblilmii, care asistau la eveniment ca la o sărbătoare, considerând că se dă un exemplu țăranilor, amintește aceeași sursă.

Lovitura de grație se dădea pe piept, pentru a-l omorî pe condamnat imediat, fără a-l mai supune la chinuri, iar celelalte lovituri erau aplicate pe membre, pe mâini, pe picioare, la un interval de aproximativ două minute. Aparatul de tortură era compus dintr-o roată de car ce avea o lamă de fier pe obadă, iar cu partea de fier se frângeau oasele. Se așezau niște suporturi de lemn, din 20 în 20 cm, sub membre, iar lovitura se dădea între suporturi, pentru a frânge osul mai ușor. După execuție, urma eviscerarea. Măruntaiele și inima au fost înmormântate la locul execuției, iar corpurile, tăiate în patru părți, așezate pe roți identice cu cele din execuție, la diverse răscruci de drumuri. Corpurile lor au fost mai apoi despicate în mai multe bucăți și au fost expuse în diferite sate și orașe din Ardeal unde s-a manifestat răscoala iobagilor români, cu scopul de a-i teroriza pe aceștia și a-i descuraja de la viitoare acțiuni de acest gen. Fără a putea fi confirmat dintr-o sursă sigură, se spune că mâna dreaptă a lui Horea ar fi fost expusă pe Gorunul lui Horea de la Țebea, acesta fiind unul dintre locurile unde Horea ar fi ținut sfat cu răsculații. Mâna ar fi fost ulterior îngropată la rădăcina gorunului, mai consemnează EnciclopediaRomaniei.ro…

Victor Roncea, Sursa: ActiveNews