Păi’, dacă tot vor să pună pe picioare, faraonice!, o Bancă de Dezvoltare a României, măcar să o facă și în interesul țării! Nu doar pentru finanțarea afacerilor de cartier politic al noilor găști de băieți deștepți (cu aceleași idei vechi, dar eficiente, de devalizarea sectorială)…

Să facem o bancă de stat, nu spune nimeni „Nu!”, dar printre picături, mai bine spus printre „fișicurile” deturnate din banii de la buget pentru finanțarea inexistentelor „mari investiții în infrastructură” și a proiectelor „de dezvoltare ale autorităților” (să sperăm că nu cu vreo filială de autoritate „locală” în rune deschisă fix în inima ținutului ogarului secuiesc, căci acolo nu ar trebui finanțate decât fabrici de zăbală din piei de iepe de pustă!), să creăm dară ceva și pentru țară.

Măcar acum, în Anul Centenarului Unirii! Pentru că, după, puțin probabil să mai desprindem ceva din hălcile pe care și le vor împărții „autoritățile” din „managementul bancar”. Căci, pe lângă faptul suficient de evident că „banca” va fi creată, cel puțin printr-un al treilea scop declarat („activități care privesc aria de acțiune a IMM-urilor”) pentru a asigura prezența statului (prin Ministerul de Finanțe) în acele firme în care datoriile la bugetele de stat vor fi convertite unilateral și abuziv în acțiuni „de aur” ale statului, guvernanții puteau să se gândească și la altfel de acțiuni de aur. Cu adevărat de aur! Bijuteriile infrastructurii bancare românești! Am fi spus „autohtone”, dar, chiar dacă pe fațade, carduri și ordinele de plată scrie „românesc”, ele nu (mai) sunt ale noastre…

Or, pentru așa ceva merită să defilezi în bocanci prin libertățile și ideile de bază ale unei economii de piață! Pentru așa ceva merită să-ți asumi statutul de mână de fier care vrea să schimbe regulile unei economii de piață… Să le facă altfel, nu doar mai restrictive, ci și cu potențial coercitiv imediat asupra mediului privat.

Da, o bancă de stat este necesară! Dar scopul ei nu trebuie să fie acela de a finanța proiecte de infrastructură inexistente, de fapt, de a le demara la nivel de studii de fezabilitate din care noii băieți deștepți să-și asigure partea de comisioane de tip „bechtel” (ce, ei nu pot să ciordească așa cum au făcut-o alții „pentru sau în beneficiul” americanilor?), poate chiar să pornească acele proiecte dacă mașina de bani va separa bine părțile cuvenite „părților”! Scopul unei asemenea bănci, promițător așezată sub sloganul „pentru sau în beneficiul României”, ar trebui să fie tocmai încercarea de „reautohtonizare” a sistemului bancar.

Chiar dacă nu am vorbi despre înființarea unei coroane de bănci românești, deși bani ar fi, ci măcar pentru salvarea unora dintre cele existente. Măcar a acelora care poartă în identitate numele de „românesc” și au fost scoase la mezat de către băncile lor mamă (de sorginte venetică).

Nu mai putem deschide acum procese peste timp, nu avem vreme de așa ceva, pentru a vedea cum au ajuns coroanele noastre bancare în mâini străine și apoi vândute și revândute între interese străine. Dar măcar ceea ce se vinde acum de către o bancă mamă străină să ne asigurăm că rămâne în portofoliul nostru.

Și este scandalos ca fix în An de Centenar, Banca Românească să ajungă „prăsilă” la o bancă mamă ungurească. Era oricum nepermis statutul de subsidiară unei bănci elene. Dar trecutul este istorie. Nu ne mai legăm de el! Dar dacă tot a fost scoasă la vânzare, de ce să aibă parte de ea OTP-ul unguresc? Mai ales că este știută ofensiva acestuia de preluare a unor bănci din „întreg bazinul carpatic” cu finanțare directă de la Budapesta.

De ce să nu emitem un drept unic de preemțiune și să facem din Banca Românească prima nestemată a unei viitoare diademe de bănci românești autohtone pe care să o punem în locul acelei coroane bancare a anilor ’90, distrusă, vândută, mezată, batjocorită?!

Și trebuie apreciat jocul pe care îl face Banca Națională a României de câteva luni bune. Acela de a tergiversa dosarul de preluare a Băncii Românești depus de OTP! Își mai spală poate din vinovățiile anilor ’90…

Poate ar răsări ideea că, deh’, guvernanții de sub Mișu Tudose la asta s-au gândit când au avansat proiectul Băncii de Dezvoltare a României din Guvern în Parlament… Desigur, pentru a nu fi iar spânzurat de către CNCD pentru discriminare, fostul premier va spune că nu s-a gândit la asta. Și l-am, crede, nu pe cuvânt, ci pe literă de OUG, pentru că, în articolele din actul de înființare al BDR, nu s-a prevăzut posibilitatea ca, pe lângă finanțarea de către noua bancă a acelor „activități care privesc aria de acțiune a IMM-urilor”, să fie „finanțate” similar și societățile bancare private. Dar lucrurile pot fi corectate.

Și poate că așa și-ar mai spăla și alții (nu doar cei de la BNR) din păcatele lașității lor!

Cezar Adonis Mihalache –Națiunea