O carte despre viaţa părintelui Gheorghe Bordaşiu, tatăl preotului Nicolae Bordaşiu, de la Biserica Sfântul Silvestru din Bucureşti, a fost lansată vineri, în cadrul Târgului de carte Gaudeaumus, ce are loc, la Oradea, în perioada 9 – 13 mai.

Cartea „Doi unionişti din Husasău de Criş: Preoţii Gavril Iovan şi Gheorghe Bordaşiu” a fost lansată în evenimentul Cărţile Memoriei, prezentat de istoricul Cristina Puşcaş, avându-i ca autori pe pr. prof. Nicolae Bordaşiu şi pr. dr. Ioan-Mircea Ghitea, titrează Agerpres.

„Este vorba despre o carte inedită legată de momentul Unirii de la Alba Iulia din 1918. Cartea părintelui Nicolae Bordaşiu evocă două personalităţi ale Unirii, delegaţi bihoreni la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, anume părintele Gavril Iovan şi Gheorghe Bordaşiu, tatăl autorului. Preotul Nicolae Bordaşiu, care împlineşte în luna mai 94 de ani, a făcut detenţie politică împreună cu părintele Arsenie Boca, la fel ca şi tatăl lui, prigonit şi persecutat, după sosirea de la Alba Iulia de armatele ungare şi horthiste,’ a declarat, pentru AGERPRES, Cristina Puşcaş.

Preot şi învăţător, Gheorghe Bordaşiu s-a născut la 1 februarie 1899, în Husasăul de Criş, judeţul Bihor. După studiile făcute la Preparandia din Arad, îşi dedică viaţa educaţiei copiilor şi sufletului. Se va stinge din viaţă la vârsta de 80 de ani, pe 28 august 1979, fiind înmormântat în satul Săbolciu. În urma căsătoriei cu Maria Mangra, nepoată de văr a Mitropolitului Vasile Mangra din Sibiu, vor rezulta doi copii, Nicolae şi Lucia.

Rămân memorabile însemnările din „Cronica satului şi a parohiei Săbolciu „, datate 1 septembrie 1978, despre momentul de la Alba Iulia: „În seara zilei de 30 noiembrie 1918 ajunsesem la Alba-Iulia. Era o admirabilă organizare. Fiecare sosit la adunare era primit de o delegaţie şi încartiruit. Eu şi părintele Maliţa am primit o cameră din centrul oraşului. După aşezare, eram nerăbdători, dornici a vedea şi a şti. Am ieşit în oraş. Lume şi lume cu cocarde tricolore. Ochii tuturor erau aţintiţi spre detaşamentele de Moţi ce veneau organizaţi milităreşte, cu ofiţeri călare în fruntea detaşamentelor. Cu arma pe umăr şi cu desagii plini de gloanţe, păşeau maiestuos urmaşii lui Horea şi ai lui Iancu. Da! Sub ocrotirea armatei de Moţi s-a ţinut Adunarea de la Alba-Iulia. În zorii zilei de 1 decembrie pământul era albit – prima zăpadă din anul 1918. Şi cerul binecuvântase această zi. Plin de neastâmpăr, dis-de-dimineaţă, am alergat spre biserica ortodoxă. Cum preoţii nu aveau cântăreţi, căci nu sosiseră încă, ne-am aşezat noi în strană.”

Celălalt participant bihorean la Marea Unire, Gavril Iovan, preot şi învăţător, s-a născut la 2 martie 1884, în comuna Săcădat. Şi el s-a alăturat impunătoarei delegaţii bihorene care a plecat la Alba Iulia. Mărturia lui, peste ani, este revelatoare.

„Am fost şi eu la Alba Iulia cu delegaţii din plasa Tileagd. Am fost învăţător în comuna Săbolciu. Îmi amintesc de întreg martirajul istoriei noastre prin care trece ca un fir roşu lupta pentru dezrobire şi unire a tuturor fraţilor de o limbă şi de o lege. Sunt vii încă în amintirea mea zilele de 29 şi 30 noiembrie, 1-2 decembrie 1918, cele patru zile strâns legate de cetatea lui Mihai Viteazul, ziua plecării, drumul greu şi cu peripeţii, ţinerea marelui praznic naţional, reîntoarcerea acasă. Istoria a prezentat şi va prezenta acele momente în toată măreţia lor”, scria acesta.

Din 1920 până în anul 1941, va păstori comunitatea din Husasău de Criş. Aici, îşi va asuma rolul de făuritor al noului lăcaş de cult, piatra de temelie a bisericii de sub Piatra Salmarii fiind pusă în anul 1921. Lucrările la noua construcţie se vor întinde pe durata a 17 ani. Viaţa de familie i-a fost o binecuvântare alături de soţia sa, Maria Teaha, care a născut opt copii, din care au rămas în viaţă şase. Cel din urmă, Silviu Cornel, este arhimandritul Ioan Iovan de la Recea.

NapocaNews