Oricât de greu ar părea de crezut, inamicul public numărul 1 al gardienilor corectitudinii politice din Franța nu este Marine Le Pen, lidera „extremistului” Front Național. Nici măcar tatăl ei, Jean Marie, fondatorul aceluiasi Front, nu mai este ținta primordială, deși presa mainstream amintește cu orice ocazie faptul că a catalogat Holocaustul drept „un detaliu al istoriei”. Marele inamic se numește Jean Renaud Gabriel Camus.

Cum a ajuns acest scriitor prolific, fost militant al Partidului Socialist, gay declarat și proprietar al unui castel medieval în Gasconia, sa întruchipeze rasismul si xenofobia? Primul incident a avut loc în anii 2000, titrează evz.ro. Camus a stârnit atunci o imensă controversă afirmând că mai toți criticii literari care se ocupau de emisiunea Panorama de la postul national de radio al Franței sunt de origine evreiască și tind să se concentreze aproape exclusiv asupra unor scriitori de aceeași etnie. Comentariul, citat uneori inexact de media pariziană, a declanșat o amplă controversă, Camus fiind acuzat de antisemitism. Ironia sorții, ajutorul a venit tocmai din partea unui filosof de origine evreiască Alain Finkelraut,și încet-încet scandalul s-a potolit.</span

În 2010 însă, Camus își asumă însă riscul unei idei care atacă

însăși esența corectitudinii politice. Mai întâi. într-o serie de trei alocațiuni, apoi într-o carte, Renaud Camus vorbește despre un plan secret care ar viza „Le Grand Remplacement”, adică înlocuirea francezilor din Hexagon prin colonizarea masivă cu imigranți musulmani din Orientul Mijlociu și Nordul Africii. „Ideea Le Grand Remplacement este foarte simplă, Ai un popor și, în decurs de numai o generație, obții in loc un alt popor sau alte popoare”, scriaRenaud Camus.

Într-o țară în care pericolul islamist este mai mare ca oricând și unde există enclave în care forțele de ordine, pompierii și chiar ambulanțele nu îndrăznesc să intre, teoria lui Camus a provocat un scandal imens. Puțini lideri de opinie au îndrăznit să acorde credit teoriei lui. Cei mai mulți intelectuali au catalogat imediat „Le Grand Remplacement” drept o nouă teorie a conspirației universale (Yannick Cahuzac). Alții, de pildă istoricul Nicolas Lebourgau declarat că ideea a apărut în mediile naziste încă din anii 50. Nicolas BancelPascal Blanchard și Ahmed Boubeker l-au acuzat pe Camus că, printr-o incredibilă perversiune, reciclează antisemitismul anilor 30 împotriva musulmanilor. Puține voci au vorbit despre fondul problemei. Demografa Michèle Tribalat, cunoscută pentru pozițiile sale tranșante privind imigrația, a opinat că „populația europeană e pe punctul de a deveni ceva de nerecunoscut dacă nu intervine o înghețare a fluxurilor migratorii”, iar Gérard-François Dumont estima că, în 2025, numai imigranții și descendenții lor de primă generație din Africa și Asia ar ajunge să reprezinte 15,9% din populația franceză.

NapocaNews