In sfarsit, Halep si-a implinit visul, iar mitomanii se dezlantuie, n-o mai scot din “geniu”, din faptul ca a facut “istorie”, ca meciul cu americanca Sloane Stephens a fost de “legenda” si alte asemenea minuni. A fost un meci de uzura, deloc spectaculos, defel dramatic, pe care Halep l-a castigat cu binecunoscutul ei noroc, ba, corect ar fi sa spunem ca Sloane s-a invins pe sine, ca, de la 2-0 in setul doi, s-a batut singura. Isi sapa caderea cu fiecare punct. A fost un joc fragil, oricand balanta putea inclina spre Sloane, daca avea vointa de a castiga. Scorul de 6-1 din ultimul set e departe de a reflecta echilibrul, dar si hazardul, fiindca Sloane mereu conducea, dar punctul il castiga Halep. E foarte norocoasa. Si sa ne gandim numai cu ce jucatoare a cazut ea la sorti in primele patru meciuri!

Halep a dovedit doar ca este o luptatoare, chiar arata ca o luptatoare sau o boxerita de la categoria mijlocie, arata tot mai mult ca Cibulkova, iar cariera ei se indreapta spre acest liman. E departe de a juca fara sa se vada eforul, scrasnetul, epuizarea. Meciul nu a fost memorabil prin nimic. Sloane joaca un tenis curat, are cele mai superbe lovituri din tenisul feminin, mai ales cele de backhand, dar este perdanta la capitolul jocului la fileu si al mingilor variate. Este prea liniara si, ciudat, americanca fiind, este lipsita de ambitie, de vointa tipului de jucator American, care este prin definitie un atlet de nebatut, greu de invins. Ea s-a nascut pe plantatii, are in spate o viata de familie care a cunoscut sclavia, iar acest lucru se vede si pe teren. Parca a intrat pe teren invinsa, fara reactie, fara nerv.

In rest, totul era previzibil. Ca si in meciurile anterioare, cu Riske sau Kerber, Halep a pierdut primul set si le-a castigat pe urmatoarele, dar cu mare sansa, in sensul, asa cum am spus, ca Sloane a gresit foarte mult, inadmisibil fata de primul set. In afara de cateva dintre loviturile ei de o mare naturalete, executate firesc, fara efort, era de nerecunoscut, timorata, emotionata, sub presiunea mizei, nu la nivelul unei finaliste de Grand Slam. Ma intrebam unde este pantera neagra care a castigat US Open?

Era firesc ca Halep sa castige. Plus ca avea un atuu moral, era a treia oara in finala de la Roland Garros si era firesc ca soarta sa-i surada. Nu este sportul chiar atat de nedrept cu cel ce munceste. Ea este o alergatoare, un om daruit acestui sport si este firesc ca rezultatele sa vina. Insa, ferea de gonflabili! Dintr-o finala fireasca, dintr-un succes mult asteptat – insasi presa Americana i-a dat sansa intai in fata lui Sloane! -, se face un tam-tam neobisnuit, se ajunge la exagerari greu de imagnat, ca intr-un film italian despre finala campionatului mondial de fotbal in care, atunci cand Italia cucereste trofeul, batandu-i pe nemti, italienii sa invadeze strazile si sa scandeze ca i-au batut pe hitleristi, ca vor sa cucereasca Germania, ca lumea este la picioarele lor. Rezulta ca daca sunt cei mai tari in fotbal, sunt si in economie, si in politica, si in arta, in toate. Extrapolarrea tine de entuziasmul de moment, dar nu poate fi extinsa si asupra timpului si a ratiunii.

Vedetele momentul pe Intenet sunt Halep, Pippa Middleton, ca e insarcianta, Rose McGrown, simbolul luptatoarei cu hartuirea sexuala, Kim Kardasian, ca are puterea sa se desparta de sotul ei, Meghan, care abia s-a casatorit cu printul Harry, sau Melania, care a suferit o grea operatie si nu mai are voie timp de o luna sa calatoreasca cu avionul!

Aceasta este realitatea adevarata, din astfel de “stiri bomba”? Ne intereseaza aceste persoane? Arunca banii pe reclame, iar Internetul se bucura ca le seaca de averi! Acestea sunt valorile de la care putem sa invatam ceva? Sigur ca imediat vom fi contrazisi de mamele care le dau pruncilor abia nascuti numele de Simona sau Simon, asa cum mai an le puneau Nadia sau Ilie. E foare adevarat. Mai bine un exemplu ca Simona pentru copiii nostri decat cazurile extreme, de drogati, psihopati sau bolnavi sexual.

Dar omenirea se afla la un mare impas daca in locul valorilor reale, pune astfel de surogate, care nu ne dau nimic. Desigur, ne bucuram ca o romanca a ajuns pe podium, dar dincolo de acest sentiment, nu primim nici o invatatura, nu avem nici o emotie estetica, fiindca tenisul este un joc si, ca toate jocurile, este efemer, se duce, maine alt joc e mai impotant, alt sportiv. Victoria este a lui Halep, nu a noastra. Iar toata “echipa” ei se bucura si pentru banii pe care ii castiga.

Insa este ceva anormal, jignitor la adresa savantilor, artistilor, oamenilor de valoare ai planetei, sa castigi 2, 2 milioane de euro pentru ca ai castigat un turneu! Este o suma ametitoare, asa cum sunt la licitatiile de la Christie’s milioanele de dolari care se dau pe kitsch-uri! S-a facut dintr-un sport alb, model de moralitate si fair play, o mare afacere, intrata pe mana profitorilor. Traim intr-o epoca a Kitsch-ului, care devine obsesiv si obraznic, a depasit total masura, ocupa cu agresivitate toate locurile si crede ca el este adevarata valoare a lumii, la care trebuie sa te inchini!

Grid Modorcea
Corespondenta de la New York