Una dintre cele mai frumoase seri ale verii, si la propriu (natura), si la figurat (muzica), a fost concertul celebrului grup “Swing Time Big Band”, care a avut loc pe malul lui East River, in Carl Schurz Park sau Peter Pan Park, cum ii mai spun eu intrucat in mijlocul lui strajuieste statuia magicului personaj fara varsta, pe o temperatura a serii de apropape 80 F, circa 23 C, cu o adiere usoara in care se simtea briza oceanului. Orchestra condusa de Steve Sharman a interpretat numai muzica traditionala americana. Se spune ca aceasta formatie, care da curent concerte la Lincoln Center, canta cea mai pura muzica Americana, o combinatie de jazz si ritm de blues, care defineste cel mai bine muzica populara americana, ceea ce inseaman pecetea ei inconfundabila, muzica suta la suta “made in the SUA”, cum o prezinta “The New York Times”, adaugand faptul ca formatia cuprinde toata gama de la pre-rock la rock. De fapt, formatia continua traditia celei mai pure linii a muzicii americane, care reprezinta Swing Era.

Alcatuita din 13 suflatori, care canta la toate instrumentele de suflat, un pianist, un baterist, un chitarist, un basist si doi solisti, recreeaza stilul autentic al muzicii clasice americane. Melodiiile sunt atat de populare incat multimea de pe faleza parcului unde a avut loc concertul le canta si dansa. Sute de oameni dansau melodii celebre reinviate de aceasta orchestra si de solistii ei. Erau aduse in magia serii vremurile si atmosfera lui Swing music, ale marelui Big Band classic, avandu-i lideri pe mari solisti si compozitori ai Americii, precum Duke Ellington, Count Basie, Artie Shaw, Glenn Miller, Charlie Barnet, Benny Goodman, Tommy Dorsey, Harry James, Woody Herman, Less Brown, Stan Kenton si altii. De-alungul timpului, acest Big Band a avut spectacole cu faimosi interpreti ca Lionel Hampton, Billy Eckstine, Sammy Davis Jr., Jerry Vale, Ed Shaughnessy, Tommy Dorsey, Artie Shaw, cu numerosi alti solisti sau in combinatii cu alte trupe celebre. Traditia este cea care da tonul. O trupa o continua pe alta, un cantaret pe altul, numai melodiile raman eterne.

Astfel, solista Bobbie Ruth recreeaza in stil “gal vocal”, un fel de voce a strazii, à la Edith Piaff, melodii lansate de legendarele cantarete Ella Fitzgerald, Peggy Lee, Eydie Gomé, Helen Forrest, Billie Holiday, Rosemary Clooney, Bette Midler si Judy Garland, faimoasa actrita, iar solistul Danny Backer ii imita pe Nat “King” Cole, Bobby Darin, Sammy Davis Jr., Dean Martin si, desigur, Frank Sinatra.

Aceasta este folclorul American. In esenta, muzica de jazz. Fiindca si melodiile create in stil Swing preiau ritmurile jazz-ului sau blues-ului american. Nu este un folclor in acceptiunea europeana, a noastra, a romanilor, un folclor care s-a plamadit in sute de ani. Aici folclorul american are o traditie scurta, el s-a impus mai ales in anii post-belici. Interesant a fost faptul ca Steve Shaiman prezenta cu lux de amanunte orice melodie pe care urma sa o cante formatia sa. El dadea date legate de anul in care a fost compusa sau oferea detalii anecdotice. Altfel spus, facea un fel de istorie a muzicii americane.

Eu am mai ascultat aceasta formatie si cu alt prilej, cand solist era Jerry Costanzo, iar SS (Steve Shaiman) un saxophonist in delir (la baza el este saxophonist) si cand ea a cantat numai piese de ballroom, adica pentru sali de dans, incluzand si alte genuri, ca Lindy Hop, Fox Trot, Peabody, Cha-Cha, Tango, Merengue, Rumba si Mambo. De pilda, Lindy Hop este un gen inventat in perioada interbelica si impus in anii ‘40 de filmul sonor hollywoodian, de comedia muzicala.

Dar in aceasta seara, “Swing Time Big Band” a cantat numai jazz si melodii clasice din repertorilul marilor vedete americane, precizate mai sus. Ceea ce noi avem in sange, melodii ca Doina, Miorita, Ciocarlia, Ciuleandra, din repertoriul Mariei Tanase sau al altor cantareti celebri, asa au americanii aceasta muzica Swing. E un fel de muzica romantica a lor. Este o muzica eminamente sentimentala, care se identifica uneori cu nationalismul, asa cum s-a intamplat cand orchestra lui Shaiman a cantat God bless America, si vocal, si instrumental. Atunci toti spectatorii s-au ridicat de pe scaune sau bancile parcului si au cantat impreuna cu muzicienii:

God bless America, land that I love
Stand beside her and guide her
Through the night with the light from above…

Atmosfera unui astfel de concert este unica. De ce? Fiindca oamenii se simt ca o mare familie. Batranii si copiii stau laolalta. Batranii ridica mana cand Shaiman intreaba cine l-a ascultat direct pe Frank Sinatra, iar copiii danseaza cu parintii lor pe faleza, de parca ar dansa pe apa linistita a lui East River, care arata ca un lac al lebedelor. Totul este al lor. Muzica le aminteste de marile momente ale istoriei americane, face vie nostalgia perfect ilustrata de leganarea generala a multimii in ritmul muzicii (swing insemana tocmai leganare). Swing Time, e timpul leganarii, ca atunci cand ii adormim pe copii ca sa aiba vise dulci. Exista chiar si un eveniment cu un titlu shakespearian: Midsummer Night Swing Festival. Fericirea e plasmuita din vise.

Grid Modorcea,
Corespondenta de la New York