Distribuie articolul

Ce minut se arată în ochiul spart al amurgului
Ce clipă fatidică se prinde în brațe amețitor
Ce ploaie de vară spală pleoapa de stepă
Ce dans de iele învăluie privirea

Dar sigur vine cuvântul dezbrăcat de remușcare
Și atunci îți vei lua aripi de fluture cu ziua care pleacă
Un zbor ușor de pană în aproape
peste siberiene întoarceri domoale
peste melancolice volgi de așteptare

De înțelegere timpul și-a întors obrazul
și iubirea curge pe pervazul toamnei
să împrăștie sufletul de melancolic poet

Doar Tu atingi obrazul de zăpadă
în aerul cu gust de migdale și tămâie
și depărtarea troznește un foc de tabără din pădurea nebună
iar poienile aleargă cum caii dorinței întoarceri de drum

Ce trist cresc stejarii uitării ca întrebările
Trunchiurile lor singure sunt cel mai bun lemn de corabie

spre zări bătute în cuie

Acolo se aude răbdarea ierbii crescute
pe partea nevăzută a lunii
Acolo copacii sunt trupurile celor mai bune chitare
Acolo furtuna îmbracă corzile sălbaticului menuet

Ionuț Țene