Ziua Crucii este denumirea popularã a sãrbãtorii ortodoxe “Înãltarea Sfintei Cruci”. În aceastã zi se considerã cã pãmântul, deschis pentru plante, reptile si insecte la Alexii (17 martie), se închide, cele douã sãrbãtori marcând, în Calendarul Popular, douã anotimpuri: vara si iarna. Ziua Crucii este data ce vesteste sfârsitul verii si începutul toamnei. Principalele obiceiuri si practici de schimbare a anotimpului cãlduros (vara) cu unul rece (toamna) sunt concentrate în jurul echinoctiului de toamnã si se manifestã cu ocazia unor sãrbãtori religioase sau populare ce ating maximul la Ziua Crucii. La 14 septembrie se celebreazã descoperirea, pe Muntele Golgota, de cãtre împãrãteasa Elena, a crucii pe care a fost rãstignit Iisus si înfãtisarea ei crestinilor, în Biserica Învierii din Ierusalim, în anul 355 d.H. Aflând Constantin împãratul despre crucea pe care primise Mântuitorul patimile si moartea, a trimis pe mama sa Elena la Ierusalim s-o aducã.

Semnificatia Crucii

Crucea este arma cea mai puternicã a Domnului Hristos si a omului. Prin cruce s-a blagoslovit pãmântul când dracul a dus pe Dumnezeu în cele patru pãrti ale noului pãmânt cu gând sã-l arunce în apa fãrã sfârsit. Prin cruce s-a sfintit cerul, care era al diavolului, luându-se din stãpânirea lui. Prin crucea ferestrei (cerceveaua) s-a sfintit casa, izgonindu-se diavolul din ea. Prin semnul crucii se sfinteste în fiecare zi omul. Crucea ajutã când necuratul si duhurile rele stau sã primejduiascã un crestin. Omul scapã numaidecât de-o spaimã dacã îsi aduce aminte în ce zi a sãptãmânii a fost, în anul acela, Ziua Crucii

Traditii si Obiceiuri de Ziua Crucii

De Ziua Crucii se posteste (e bine chiar sã se tinã post negru) si se fac praznice. Oamenii merg la bisericã si dau de pomanã ulcele noi, pline cu apã curatã, miere sau mied, împodobite cu fir rosu, acoperite cu un colãcel/covrig si o lumânare. Se aduc la bisericã buchete de flori si frunze cu care se înconjoarã Sf. Cruce. Nu se mãnâncã fructe care au ceva cu înfãtisare de cruce: usturoi, nuci, pepeni, prune. La 14 septembrie se închide pãmântul. Calendarul popular consemneazã aceastã zi si sub alte denumiri cum ar fi Cârstovul Viilor sau Ziua Sarpelui. Sub prima denumire, ziua este cunoscutã mai ales în zonele deluroase si sudice ale tinutului, în zonele viticole, marcând începutul culegerii viilor, iar sub denumirea de Ziua Sarpelui este cunoscutã pretutindeni. Acum se crede cã serpii si alte reptile încep sã se retragã în ascunzisurile subterane, hibernând pânã primavara urmãtoare, la 17 martie (Alexiile). În lumea satelor încã se mai crede cã serpii, înainte de a se retrage, se strâng mai multi la un loc, se încolãcesc si produc o margicã numitã “piatra nestematã”, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor. De Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micsunele, mãtrãgunã, nãvãnic) ce se duc, împreunã cu buchetele de flori si busuioc, la bisericã, pentru a fi puse în jurul crucii si a fi sfintite. Plantele sfintite se pãstreazã, apoi, în casã, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite la nevoie in vindecarea unor boli.

NapocaNews