Când toamna florile se sting,
Când toți copaci-ncărunțesc,
Când nalba-albă-i înconjoară
Eu tot pe tine te iubesc,
Chiar și de-o fi să doară…
De ar durea dragostea ta,
Așa, precum o toamnă,
Zăpada nu o-aș mai iubi
Aș sta să fie toamnă!
De nu m-ar arde dorul tău,
Ca jaru-n soba iarna,
Aș sta o viață să ascult,
Cum cântă cucii toamna…
Iar dacă tu n-ai exista,
Să fiarbă cumpătul în mine,
Ce rost ar fi ca să mai fie,
Frumoase, serile târzie…?

Ionica Armanca