Nu suntem singurul stat format în 1918… din fericire sau nefericire, dar cu siguranță, suntem unul din singurele state care, sub ocupație austro-ungară, hortistă, germană, rusă, ne-am ucis singuri, în decurs de mai puțin de 43 de ani doi conducători…

Acesta este unul din elementele scăpate parcă de istoricii timpurilor noastre, atrași parcă mai mult de fobia legionarismului, comunismului, bolșevismului sau a regalității.

Sau dacă nu scăpate, omise. Iar asta, nu istoria, ci omenirea, creștinismul și ortodoxia nu o să o ierte niciodată, e una din porunci, ”să nu ucizi!”, iar când, extrapolat asta ajunge să se reverse asupra unui popor cu dâre dacice în spate, când jumătate poporul are dâre de funie pe umăr, de la cum își cărau străițiile pe spate, la ce să ne mai așteptăm?

Să avem acum conducători buni? Ne mai suportă Dumnezeu? Să-i mulțumim că ne mai suportă…

Azi, printre altele s-o trezit mutu să anunțe că nu aprobă nici o remaniere guvernamentală până după întâi decembrie…asta după ce din 2014 a consumat pe călătoriile prezidențiale aproape jumătate din datoria Germaniei față de România… Și asta, în momentul în care România se pregătește pentru a conduce așa zisul guvern european…

Bun, trecem peste balivernele actuale ale politicii interne care, sunt, după părerea mea doar o chestiune de interes politic intern, al fiecărui partid, dar stau și încerc să îmi amintesc cum fugeu Brătienii, Ghica și alții de frică, cel puțin de frica de raspundere în a acapara funcții în guvernul României când trebuia să facem armistițiu, sau cel puțin vream să îl facem, iar pentru că un mareșal cu o vastă experiență, militară cel puțin, ca să nu mai vorbim de arta negocierii lui, a unui conducător de stat, a refuzat să lase țara pe mâna unui rege manipulat a fost arestat mișelește, iar apoi ucis.
La nici mai mult de patruzeci și trei de ani, îi vine rândul aceluiași popor, bătut parcă de Dumnezeu să își mai sacrifice un conducător, bun, rău, cum o fi fost el, cel puțin avea dreptul, la fel ca și mareșalul Antonescu la o judecată dreaptă, cinstită.

Acum, după atâția ani de la așa zisa revoluție din 1989, Biserica Ortodoxă este atacată mai tare ca orice partid politic, Biserica se dorește a fi distrusă de elemnte pozitive, împăciuitoare, perseverente organizații ale apărării drepturilor omului…

Trist, deoarece, până acum, nu am cunoștință ca un preot să îi spună unui enoriaș, frate, ești gay, nu ai ce căuta în Biserica noastră, soro ești lesbi, nu ai ce căuta aici…pur și simplu, nu am auzit…în schimb, am auzit, în încercări deșarte, rareori dovedite că preoții ar fi gay, profitori, etc…rar de tot, dar totodată, această încercare de discreditare a Bisericii Ortodoxe Române este, în același timp, o încercare de a dezbina statul român, o încercare de a îl divide…

De centenar, ar trebui comemorați cei care s-au jertfit pentru această țară și nu cei care conduc acum țara…cei care conduc acum țara ar trebui să pupe picioarele, statuiile și tot ce mai există de la Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Avram Iancu, Pintea haiducul, mulți alții și toți la un loc…

Măcar la 100 de ani de când suntem o țară, gândiți-vă oameni buni să fim uniți, împreună, spre binele nostru, nu al chiaburilor și al sutașilor…

Trăiască România Mare!

 

Ionică Armanca