Aș vrea să te mai rog ceva

‘nainte de venirea Sa,
Să te cobori puțin și tu la noi,
Sărmani, atei și muritori…

Aș vrea să te mai rog ceva,
Tu înger între ele,
Dar cum să știu că tu auzi,
Când tu stai printre stele…

Aș vrea să te mai rog cand vi…
Să faci și o minune,
Dar cum să știu că tu auzi
Ce sufletul meu cere…

Când dintre stele luminează
Și luna îmi apare,
Cea mai frumoasă stea,
Ești tu, iar inima mă doare…

Dar dintre îngeri știu că tu,
Nu unul oarecare,
Se uită-n jos, vede multimea,
Și simte cum ma doare…

Se lasă asteptată mult,
E tare, tot mai tare,
Dar când o dată, brusc,
Dispare…

Și stau tinându-se în brațe,
Spun vrute și nevrute,
Îi povestește viața toată,
În nici, ce, mult…
Cinci minute!

Și visul, s-amplinit
Din cer, sau cum…
A coborât,
Ea, Îngerul există…

Și merg, și tac
Se tin în brate, apoi,
Surprinși de-un tremurat
Cad în păcat!

În dimineața aia, Doamne!
Nimic nu mai conta,
Cum se țineau în brate,
Și sângele fierbea…

Știau, căci nu s-a mai auzit
Un înger să iubească
Că o să vină la un ceas,
Ceva, să îi trezească…

Aș vrea să te mai rog ceva
Când vine timpul ca să pleci,
Să-mi lași ceva din tine,
Să pot iubi și eu așa, ca îngerul din tine…

Îi curge-o lacrima pe obraz,
Ce se transforma-n fulg,
Îi cade la picioare,
Nu plânge zâna mea!

Acum…
E albă toată curtea,
A nins, aproape ca-n povești!
Unde-ai văzut ca să iubești,
Tu, zâne din povesti!

Ionica Armanca