Mă gândesc mereu la viitor. Și aș vrea să nu mai cred că România a ajuns să fie inutilă pe harta lumii. Am o mare speranță în schimbare, fiindcă am credință. Nu demult, la Târgul de Carte „Gaudeamus”, am primit și semne de la o mișcare numită „Oameni Noi”, care mi-au dovedit că au nevoie de mine și că lucrurile se vor schimba în bine. Ei vor să dea viață politică Revelației mele care a generat ciclul de cărți (7) cuprins sub genericul „Civitas Innocentiae”, probându-mi credința că Cetatea Inocenței nu este o utopie, ci este un proiect realizabil pe pământ. Ei își recunosc programul în viziunea mea, care le dă un eșafodaj nesperat, fiindcă este mult mai largă, cuprinde întreaga istorie, întreaga lume. Dar România va fi focarul ei, focarul acestei Cetăți, focarul acestei clarviziuni. Îmi place să cred că pot fi ideologul lor, deși nu m-am gândit niciodată că pot fi și un profet. Nu, sunt un poet. Nu vor dăinui veșnic vampirii. Alterarea se va opri. Se va produce românizarea românilor. Visez la o Românie care să termine cu Românica, la o Românie a românilor, la o Românie profundă. Fără ca acest lucru să însemne izolare, ci, dimpotrivă, o deschidere autentică, un respect adevărat, de la egal la egal cu toate țările, în buna tradiție a omeniei și a dialogului cu lumea.

E oare întâmplător că marii savanți, marii artiști și scriitori, cu Brâncuși și Borges în frunte, au spus că secretul vieții este să nu ne pierdem copilăria, inocența? Se întâmplă răul care se întâmplă, și la noi, și aiurea, când cerul e brăzdat de nori întunecați și pare că ne cade pe cap, din cauză că omenirea și-a pierdut inocența.

Cum se poate recăpăta inocența pierdută, am arătat în cartea ARMAGHEDON REVELAT, cum văd eu tranșată în favoarea inocenței lupta dintre forțele binelui și forțele răului.

Din păcate, oamenii învechiți, îmbătrâniți în rele, sunt mult mai numeroși decât oamenii noi, ba chiar îi copleșesc. Și un om vechi, cu totul respectabil, difuzor al cărții, mi-a spus să nu-mi fac iluzii, fiindcă acești „oameni noi” sunt deja alterați. De unde știe el? Se bazează pe faptul că societatea românească este coruptă până în măduva oaselor și e o utopie să crezi că există aici, în România, oameni noi autentici. Dar eu cred că există. Cred cu tărie în utopii. Așa cum cred în Dumnezeu care m-a creat, cred și în oamenii noi ai României, fie ei și din viitor, care vor aduce schimbarea, care vor face aerisirea radicală, mult așteptată.

Și oamenii vechi ne sunt de folos, fiindcă Cetatea Inocenței trebuie să fie ridicată „pe baze solide-vechi”, cum spunea Eminescu, gândind la viitorul țării. Am mare stimă pentru bătrânii care nu sunt îmbătrâniți. Și pentru cei cu umor, umorul este vindecător, pe când bășcălia este moartea încrederii. Fugiți de hâhâiți, sunt piază-rea! Istoria care s-a scurs este profund satanizată. Trebuie să salvăm din ea ceea ce ține de Predanie, de Charta Moralia, de Cel Vechiu de Zile, să ridicăm cetatea pe temelii sănătoase. Să învățăm să trăim în viitor. Va fi o nouă lume. Drumul va fi lung, greu, ca un mers printr-o pădure necunoscută, accidentată, plină de capcane, și e necesar să facem mereu punți, și atunci copiii din viitor ne vor deschide larg porțile Cetății. Să învățăm să facem primii pași. În acest spirit, cu această speranță, am scris și o poezie. Iat-o:

OAMENI NOI

Lumea care-a fost,
Lumea I, vai,
Alterată, satanizată,
Să-i punem cruce!
Suntem la răscruce.
Văd oameni noi,
Cu mâinile întinse,
Cum vin spre noua Cetate,
Sunt copiii lui Fârtate,
Să le deschidem larg porțile,
Să ne-nviem morțile,
Să ridicăm Pomul Vieții
În lumina dimineții,
Pe baze solide, vechi,
Nu învechite, nu ticăloșite,
Cel Vechiu de Zile,
Va renaște înteaga fire,
Văd un orizont nou,
Făcut lumii cadou.
Fiți entuziaști,
Faceți primii pași!
E un semn neperitor,
Să-nvățăm să trăim în viitor.
Lumea II
Are nevoie de noi.
Omul inocent care vine
E-un ocean de-aerisire,
Omul purificat
Va fi pe veci împărat.

Grid Modorcea