Părintele Nicolae Bordașiu, venerabil slujitor al altarului și fost deținut politic pe vremea regimului comunist, a trecut la cele veșnice în după-amiaza zilei de 9 noiembrie, după o grea suferință, titrează ActiveNews.

Pentru vrednicia cu care a slujit și cu demnitatea cu care a suferit întemnițarea, părintele Nicolae a fost decorat în 2017 cu cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române, Crucea Patriarhală, chiar de către Patriarhul Daniel al României.

Iată o scurtă biografie a părintelui Bordașiu, conform siteului parohiei „Sfântul Silvestru”:

S-a născut la 22 mai 1924 în satul SĂBOLCIU din județul Bihor. Tatăl, Gheorghe, a fost învățător și din 1929 și preot, iar mama, Maria – nepoată de văr a Mitropolitului Vasile Mangra, a fost casnică. Inceputul școlii primare l-a făcut în satul natal, apoi la Oradea unde a și studiat cinci clase la liceul Gojdu. Când a venit cedarea Ardealului de Nord, familia a fost silită să se refugieze și s-au stabilit într-un sat sărac, dar cu oameni bogați sufletește, Poiana Moților.

A terminat liceul în orașul Beiuș, un oraș mic dar cu bogat trecut istoric. După cedarea Ardealului aici erau două Episcopii, Prefectură de Județ si apăreau trei ziare. In timpul liceului a fost pedagog la internatul ortodox de baieți.

În acest oraș a avut prilejul să-l cunoască și să fie aproape de Episcopul Dr. Nicolae Popovici, un înțelept ierarh și mare patriot. După Bacalaureat a urmat cursurile Facultăților de Teologie și Farmacie din București. A avut ca profesori la Teologie pe marii dascăli și preoți Ioan G. Coman, Petre Vintilescu, Nae Popescu, Rovența, Gala Galaction precum și pe Tudor Popescu și Ioan G. Savin. In același timp avea colegi de facultate pe mitropoliții Nicolae Corneanu, Valeriu Anania, Antonie Plămădeală, Episcopii Roman Stanciu și Gherasim Cristea, Arhimandritul Roman Braga, sau pe Costel Bărbulescu, Teodor Damșa și Eliade Buciuc. A făcut parte din grupul de tineri de la „Rugul Aprins” de la mânăstirea Antim, unde împreună cu alți 11, între care Nae Nicolau, Roman Braga, Valeriu Streinu, Andrei Scrima, au primit binecuvântarea rugăciunii de la părintele Ioan cel Strein. A fost secretar și apoi președintele Asociației Studenților de Teologie. Pentru a contracara activitatea utecistă în rândul studenților, cu binecuvântarea părintelui Benedict Ghiuș, împreună cu Roman Braga și Gh. Domășneanu au înființat Asociația Tineretului Ortodox Studențesc (ATOS) fapt care a făcut să fie arestați mulți din ei în 1948.

Părintele Nicolae a stat ascuns ani îndelungați (1948-1955) prin satele bihorene, fiind căutat de securitate pentru o condamnare în lipsă la 20 de ani închisoare. Descoperit și arestat în 1955, au urmat ani grei de închisoare prin Timișoara, Jilava, Oradea și Aiud, fiind deținut politic între 1955-1964.

După eliberare a lucrat ca muncitor, apoi tehnician la Inst. Cantacuzino, unde a făcut parte dintr-un colectiv care a preparat pentru întâia oară în România gama globulina din sânge retro-placentar.

Întâlnirea cu Patriarhul Justinian în 1968 a schimbat drumul vieții. Patriarhul Justinian și ministrul Mircea Malița din august 1968 până în februarie 1969 au stăruit la autorități ca să obțină numirea sa ca profesor la Seminarul Teologic din București. Patriarhul Justinian l-a hirotonit diacon și apoi preot, de sărbătoarea Sf. Andrei, în 30 noiembrie 1969. În acest timp a urmat studiile de doctorat la Facultatea de Teologie, avînd ca îndrumător pe părintele Stăniloae. În 1973 a plecat la studii la Paris, unde a frecventat prelegerile profesorilor Jean Mrie Le Guillou O.P., Charles Kannengisser, Alain Besancon, Henri Bouillard și unde a obținut la Institutul Catolic un „Certificat d’habilitation pour le doctorat de 3-eme cycle” (nr. 367/ 1 oct. 1974). În timpul studiilor la Paris, prin Ion Cușa, i-a cunoscut pe Ion Mămăligă, Eugen Ionescu (căruia i-a procurat Filocalia). Datorită păr. Stăniloae, l-a Întâlnit pe Emil Cioran. L-a cunoscut și pe preotul Virgil Gheorghiu.

Dar cea mai importantă relație a fost cu teologii de la Institutul Saint-Serge: Clement Olivier și Michel Evdokimov. Revenit în țară a fost din nou profesor la seminar (1975) până în octombrie 1981, când este transferat la Biserica Sf. Silvestru, unde este și acum. Aici a avut meritul de a fi între cei dintâi care au început predarea religiei în școală, imediat după decembrie 1989. Tot aici a ajutat tineretul să cunoască învățătura de credință și în colaborare cu „Comunitatea Taize” din Franța, începând cu 1990, a organizat participarea tinerilor la întâlnirile de tineret creștin din Europa.