Loading ...
Sunt iarbă crescută pe buzele amintirii tale
Sunt iarbă cosită de uitarea nepăsării
O iubire răpusă în caseta cu vechituri
a unui gând naufragiat pe marea încercării
Sunt frunză ce dezbracă toamna goliciunea iernii
Știu că iubirea este doar o întrebare despre umbrele dimineții
Și bruma s-a lăsat peste mâinile nopții
Și peste drumul plecării s-au uscat plopii
Cocorii au zburat de mult și zăpezile de altă dată se lasă așteptate
Tinerețea a ajuns un stejar bătrân numai bun pentru lemne de foc
Cărarea stelelor căzătoare într-un august bătrân
Sunt iarba dintr-o brazdă trecută
prin care plugul întrebărilor și mirării a uitat să mai ruginească
și vântul de noiembre alungă scaieții visării
Ionuț Țene