Sunt iarbă crescută pe buzele amintirii tale
Sunt iarbă cosită de uitarea nepăsării
O iubire răpusă în caseta cu vechituri
a unui gând naufragiat pe marea încercării

Sunt frunză ce dezbracă toamna  goliciunea iernii
Știu că iubirea este doar o întrebare despre umbrele dimineții

Și bruma s-a lăsat peste mâinile nopții
Și peste drumul plecării s-au uscat plopii
Cocorii au zburat de mult și zăpezile de altă dată se lasă așteptate

Tinerețea a ajuns un stejar bătrân numai bun pentru lemne de foc
Cărarea stelelor căzătoare într-un august bătrân

Sunt iarba dintr-o brazdă trecută
prin care plugul întrebărilor și mirării a uitat să mai ruginească

și vântul de noiembre alungă scaieții visării

Ionuț Țene