Tu ești înserarea unei dimineți
O toamnă dulce ca mierea. Prea dulce

Strada mea a devenit un stup de albine
iar ziua un fagure ce seacă blândețea inimii

Viața înțeapă fiecare ieșire din casă
Privirea frunzelor e galbenă ca de lup flămând
Suflet părăsit de pădurea de mesteceni
unde izvoarele sunt însetate de o poezie
dintr-un vechi film rusesc
unde luna plină lasă bruma peste șoaptele tăcerii

iar fructele mâniei servesc cel mai bun tort de cireșe amare

toamna aceea era o poveste despre tristețea melancoliei
unde plopii îndrăgostiți rătăcesc în pielea goală ulițele încărcate
de pleoape larg închise ale amintirii uitate

Ionuț Țene