A nins toată noaptea peste zăpezi
Orașul arată cum mireasa părăsită dimineața la altar
Eu nu m-aș mai duce din prispa casei
și fulgi de nea strălucesc paharul gol
la sticla de vin curtată de muza din obișnuitul rol

Promoroaca s-a prins de ferestre cu legământ de ceară
despre iernile de altă dată din baladele lui Villon

A nins peste singurătate și nimeni trece pe stradă
Sufletul se frânge pâine aburindă
iar fumul memoriei ridică un cer sufocat de plumbii norilor
Gândul s-a prins agrafă de ceașca unei cafele fierbinți
Ninsoarea se lasă ceață târzie peste ochii dragostei
parcă e sfârșit de lume în burg
Numai statuile și-au mai dat întâlnire în piețe
Numai porumbeii gânguresc liniștea târgului

Clujul parcă e un tablou din lada cu zestre
unde copacii zgribulesc de frig în parcul părăsit de Bacovia
bocancii de schi s-au agățit singuri în splintul ferestrei
cum fosta iubire și-a pus pofta în cui

Se așterne grea ninsoarea peste vechea cetate
și fulgii de acuarelă și-au așezat nemișcarea
în pensula de pictor inspirat de povestea de iarnă
spusă demult

Ionuț Țene