Nespuse ierburi din poveri
ne-ndreaptă căile amare
precum pelinul din zăpezi
şi sângele ciutelor vânate

Nespuse clipe de priveghi
se toarce calea-n potecile frânte
şi noi mai stăm pe blânde ierni
în viaţa ce n-a fost să învie

nespuse sunt de şoapte tainele
şi cresc cum buruienile-n memorii
noi ne-am născut să pierdem zorii
şi tu să pleci frângând mătănii
cu meteori prelinşi din zodii

nespuse vorbe spulberate de august
când cad luceferi fără glorii
şi plaja spală mările  pustii
ştergând pe fire de nisip corăbii
desenul vânătorii de iluzii
o inimă ce gustă rodii

nespuse sunt de gânduri prinse-n arcuri
ce spumegă crepuscul prin roadele târzii

Ionuţ Ţene