Cu mult înaintea zilei de 15/27 iunie 1909, când se împlineau 20 de ani de la trecerea la cele veşnicie a “Poetului nepereche “, în multe oraşe din Muntenia şi Moldova au fost organizate diferite manifestări omagiale şi comemorative dedicate Poetului.

Primul oraş care a întreprins o astfel de iniţiativă a fost Galaţiul al cărui Comitet Comemorativ a editat un volum “Omagiu lui Mihai Eminescu “, apărut la “Atelierele Grafice SOCEC &Co, societate anonimă “ din Bucureşti. Tot în acest oraş de pe malurile Dunării a fost bătută o medalie comemorativă, la iniţiativa librăriei Şaraga din Iaşi. Medalia a fost de 40 mm, având pe verso chipul poetului cu inscripţia Eminescu, 1850-1889-1909.Pe revers se afla o ramură de lauri şi o liră cu următoarea strofă din poezia “La steaua “:”Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem şi nu e“.

Chipul poetului de pe medalie avea o cunună de laur, aşa cum i-a fost dorinţa în poezia în poezia “Amicului F.I.“: “Voi, cand mi-or duce ingerii sai

Palida-mi umbra in albul munte,
Sa-mi pui cununa pe a mea frunte
Si sa-mi pui lira de capatai. “

Medalia a fost confecţionată, în mai multe variante: din bronz aurit, argintat, aurit fin, argintat antic, bronz oxidat, argint şi aur curat.Preţurile au fost: 1 leu, 2,50 lei, 20 şi 200 lei.

Cu suma strânsă s-a înălţat o statuie marelui poet în centrul oraşului Galaţi. Banii au fost strânşi de domnul profesor August Frăţilă, senator de Galaţi, care era casierul Comitetului de iniţiativă.

Acest Comitet a publicat un apel către toate asociaţiile culturale să organizeze manifestări dedicate marelui Poet şi să contribuie cu sume de bani pentru ridicarea unei statui impunătoare lui Mihai Eminescu.Apelul a fost publicat în ziarele şi revistele: Noua Revistă Română, Viaţa Românească, Semănătorul, Dunărea de jos etc.

Prima manifestare comemorativă dedicată lui Eminescu a fost la 9 aprilie 1909 la Ateneul Român din Bucureşti, organizat de domnul I.Scurtu, în scopul strângerii de fonduri pentru statuia poetului.O altă manifestare a avut loc duminică, 24 aprilie, 1909, când Societatea corală “Artă şi Muncă “a susţinut un concert de romanţe pe versuri de Eminescu şi a depus o coroană de flori la bustul Poetului aflat în grădina Ateneului.

La Sibiu, la 20 de ani de la moartea lui Eminescu, revista Luceafărul, nr.9 din 1 Mai 1909, a publicat articole dedicate poetului, inclusiv fotografii inedite.
Nici Iaşul nu s-a lăsat mai prejos.Astfel la 15 aprilie 1909, Profesorii Universităţii A.D.Xenopol, dr.Bogdan, Dragomir Hurmuzescu, Simionescu şi dr.Cosmovici au făcut un plan cum să se organizeze comemorarea lui Eminescu. În acest context, sau ţinut slujbe religioase în biserici şi serbări artistice şi un grup de iubitori ai poeziei lui Eminescu s-a deplasat la Dumbrăveni, unde se află bustul poetului. Pe 14 iunie s-a organizat la Teatru Naţional un festival artistic, unde au fost citite poeme de Eminescu.Iar Mitropolitul Moldovei Î.P.S. Pimen ( Petru)Georgescu(1909-1934 ) a oficiat la Mitropolie un parastas pentru odihna sufletului marelui poet.

În după amiaza zilei de 14 iunie profesorul Al.D.Xenopol a ţinut o conferinţă în Aula Universităţii despre Eminescu la care Societatea “Bucovina “ a fost prezentă printr-o delegaţie.

În oraşul Botoşani (după unii istorici literari oraşul natal al lui Eminescu ) s-a constituit un Comitet de iniţiativă pentru a organiza comemorarea marelui poet.Cu acest prilej după un recital de poezie semnate de Eminescu s-a jucat piesa “Sărmanul Dionis “. Din presa vremii aflăm că astfel de manifestări s-au organizat la Sinaia, Drăgăşani, Rm.Vâlcea şi în întreaga Bucovină.

Iniţiativa comemorării morţii lui Eminescu la Focşani a fost luată de domnii T.Iordănescu şi D.Dimiu, amândoi profesori la liceul Unirea.Primul fiind directorul şcolii.Astfel profesorul D.Dimiu a ţinut o conferinţă despre opera lui Eminescu, urmată de recitări de poezie susţinute de elevii liceului şi de “doamne şi domni din societatea focşemeană “. A fost pusă în scenă o dramatizare după poemul Luceafărul, iar Societatea filarmonică “Dorna Vrancele “ a interpretat cântece pe versuri de Eminescu, compuse de Ionel G.Brătianu( 1885-1921), Iancu Filip (Pe lângă plopi fără soţ-compusă în 1887 ) şi de Guilelm Şorban(1876-1923 ) care a compus muzica pe versurile poeziilor“O rămâi “cântec dedicat doamnei Ana Morar, şi “Peste vârfuri (trece luna )” compuse în 1900 şi 1912.

La Galaţi, oraşul de la care a pornit iniţiativa organizării manifestărilor dedicate comemorării lui Eminescu, au început pe 14 iunie 1909, după următorul program: Parastas la ora 10 la Catedrală (Piatra de temelie a Catedralei arhiepiscopale din Galați a fost așezată la 27 aprilie 1906, de către prințul Ferdinand și regina Maria, alături de episcopul Dunării de Jos de atunci, Pimen Georgescu, viitorul mitropolit al Moldovei, construcția durând până în anul 1917 și fiind realizată după planurile arhitecților Petre Antonescu și Ștefan Burcuș ), unde după slujbă domnul professor Gr.Forţu a ţinut conferinţa “Eminescu contemporanul nostru “.În seara aceleiaşi zile s-a desfăşurat la şcoala comercială, înfiinţată în anul 1874, un program artistic care s-a deschis cu o Disertaţiune asupra vieţii lui Eminescu susţinută de S.Mehedinţi, profesor universitar şi director al revistei “Convorbiri literare “, după care a urmat montajul literar-muzical “La arme “, pe versuri de Eminescu şi muzica de Ed.Candella, compusă special pentru acest eveniment, având cor cu acompaniament de orchestra.În continuare s-a jucat “Sărmanul Dionis “, adaptare scenică după nuvela cu acelaşi nume şi unele poezii de Eminescu, text de realizat de Jean Bart, C. Calmuschi şi G. Orleanu.

În continuarea frumosului şi încărcatului program artistic a urmat un concert susţinut de diferite coruri , cum ar fi corul Sf.Episcopii a Dunării de jos, sub conducerea lui M.Rădulescu , care a interpretat cântece pe versuri de Eminescu, muzica fiind compusă de Al.Filloreanu,

Sumele colectate cu acest prilej au fost folosite pentru monumental lui Eminescu din centrul Galaţiului.

Din cele expuse mai sus se constată că poetul şi opera sa era foarte apreciată nu numai de intelectualitatea vremii, dar şi de cititorii anonimi iubitori de poezie.

Al.Florin Ţene