S-a încheiat brusc într-o dimineață zborul păsării negre în cel mai înalt abis
Paharul cu rom al iubirii s-a băut până la prima întrebare
Pasărea neagră a dus gândul feciorelnic departe la templul nesfârșirii Taj Mahal
Oh, pasărea neagră nu mi-a trădat niciodată mirarea inimii
În ziua aceea sfârșitul era doar începutul
cerul un ochi de lac in care vorbele înotau cronici despre pasărea măiastră.
Crepusculul se spăla pe față cu privirea incertitudinii unui viitor neînțeles al curcubeului
Ideea zborului despre despărțirea poveștii de dragostea sa
Despre un calareț ce caută lumina în cerul întunecat de aripile păsării negre
Depărtarea vedea oamenii îmbrăcați din înserare
rupând surcele flăcării stinse de focul trecutului
Urmele nopții de vară pășeau precum o leoaică
Să nu trezească reveria lunii
care a existat doar în memoria unei păsări de pradă
Ionuț Țene