„Vine vremea si acum si este…” a spus cu voce blândă Mesia
Și pădurea de maslini s-a scuturat rufă-n zefirul primăverii

Luna avea obrajii argintii cum privirea lui Iuda
Arcașii trădării scrutau sărutul nopții
Doar așteptarea îmbrățișa revolta lui Petru cu pletele albe ale îndurării

Poteca din picăturile cu sudoarea de sânge auzea năvalnic râul Iordan
peste mulțimea înfricoșată de pace

„Vine vremea si acum si este…” o lacrimă din bobul de grâu
crescut în gândul celui mai limpede izvor de pâine frântă din iubire

Viitorul prezent și-a dezbrăcat haina trecutului umbrit de măslini
spre destinul răsărit din piatră și foc al verii de apoi

Ionuț Țene