Loading ...
La poiană
Albul e cămașa de noapte după o ispită la cabaretul întrebării
zăpada ultimei dorințe în fața goliciunii
La poiană soarele ascunde priviri de lupi flămânzi
iar brazii schiază doar pe pârtie mare
La Poiana Brașov mi-am pierdut pistoletul negru
iar pădurea nu mai este virgină
Focurile serii aprind memoria creditelor
cum iubirea o inimă de căprioară lovită de mașina timpului
să prindă ultima reducere la telecabina care ruginește tâmpla stațiunii
Oboseala clipei seduce orele acelor de ceasornic
Atunci adolescența alergă dezbrăcată singurătatea caprei negre în colții vânătorii
La poiană viața e tura de tubing din șura dacilor
unde lacrima spală fața celui mai limpede cer
unde se aud coarnele cerbului lovind amintirea coapsei fierbinte
urcând greu muntele sinelui
Ionuț Țene