La poiană
Albul e cămașa de noapte după o ispită la cabaretul întrebării
zăpada ultimei dorințe în fața goliciunii

La poiană soarele ascunde priviri de lupi flămânzi
iar brazii schiază doar pe pârtie mare

La Poiana Brașov mi-am pierdut pistoletul negru
iar pădurea nu mai este virgină

Focurile serii aprind memoria creditelor
cum iubirea o inimă de căprioară lovită de mașina timpului
să prindă ultima reducere la telecabina care ruginește tâmpla stațiunii

Oboseala clipei seduce orele acelor de ceasornic
Atunci adolescența alergă dezbrăcată singurătatea caprei negre în colții vânătorii

La poiană viața e tura de tubing din șura dacilor
unde lacrima spală fața celui mai limpede cer
unde se aud coarnele cerbului lovind amintirea coapsei fierbinte
urcând greu muntele sinelui

Ionuț Țene