Al patrulea volum al colecției „Amvon”, semnat de Preacuviosul părinte arhim. Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, a apărut luni, 18 martie 2019, la Editura Renașterea, și cuprinde 191 de cuvântări la Sfintele Taine și Ierurgii, titrează Radio Renașterea.

Așa cum și-a obișnuit deja cititorii, arhim. Dumitru Cobzaru oferă cuvinte de folos pentru suflet, rostite liber în faţa credincioşilor, fie în Catedrala Mitropolitană, fie la Mănăstirea Nicula, sau în alte biserici şi mănăstiri, de-a lungul celor douăzeci şi șapte de ani de slujire pastoral-misionară.

Volumul a apărut cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, la Editura Renaşterea a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, fiind prefațat de pr. prof. univ. dr. Ștefan Iloaie, directorul de departament al Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj.

Cuvântul – puntea dintre inimi

„Familiaritatea care reiese din predicile părintelui exarh se exprimă în bucurie ori în tristețe, în cunoașterea în persoană a celor despre care vorbește, se remarcă din detaliile pe care le cunoaște despre cei la care se referă, din îndrumările și sfaturile pe care le oferă, din mângâierea sufletelor încercate. A face parte din familie înseamnă, în primul rând, să dăruiești și să te dăruiești. Acesta și este miezul textelor publicate în volumul de față: autorul lor transmite cititorilor – firesc și simplu, familiar, așa cum a așezat inițial în sufletul ascultătorilor – căldura sufletească autentică, ceva din ființa sa, din sufletul său.

De aceea, subiectele abordate sunt nu doar foarte variate, ci luminoase, pline de speranță, deschid un orizont al așteptării pline de încredere, mesajul lor este unul pozitiv, încărcat mai ales de dragoste creștinească, de o anumită căldură spirituală care îl apropie pe autor de destinatar. Aceste caracteristici sunt posibile deoarece părintele Dumitru Cobzaru își cunoaște bine și, câteodată, chiar foarte bine destinatarii, căci – în cea mai mare parte – aceștia îi sunt fii duhovnicești, au sufletul cercetat, fac parte din „familie”.

Așa, predicatorul nu mai este un străin care dorește să se facă cunoscut, el nu construiește în necunoștință de cauză, grăbit, ex abrupto, o punte spre auditoriu; datorită sufletului său rostit prin cuvinte, el este puntea însăși!”, mărturisește pr. prof. Ștefan Iloaie, în prefața celui de-al patrulea volum de predici.