În august 1944, BNR a ascuns aurul țării de furia germanilor, după lovitura de stat a Regelui Mihai I împotriva Axei, într-o peșteră de lângă Mănăstirea Tismana. Nemții au primit bătaie de la armata română și au plecat fără aurul românesc. Cu acest episod istoric, Mugur Isărescu se laudă în toate interviurile despre istoria BNR. Mai mult a și amenajat un muzeu în peștera aurului de la Tismana, vizitat de pelerinii care vizitează mănăstirea ortodoxă. În această logică, nu-l înțeleg pe Mugur Isărescu de ce ține la păstrare rezerva de aur a României într-o bancă din Londra. Teoria susținerii, prin rezerva de aur a țării, garantarea împrumuturilor financiare nu ține, pentru că România are un considerabil stoc de valută, circa 36 miliarde euro. După ce tezaurul României a fost confiscat de către emanația revoluției bolșevice din octombrie 1917, astăzi m-aș gândi de două ori să las averea țării pe mâini străine. În primul război mondial, România asediată de armata germană și austro-ungară a trimis tezaurul de aur la Moscova, când imperiul țarist era în putere. În schimb, sovieticii finanțați de agenți de pe Wall Street și aventurieri din marea finanță internațională, conform noilor documente din arhive, și-au însușit tezaurul românesc cu care bolșevicii l-au cheluit plătind armele, înarmarea și industrializarea. Au plătit și cu aurul românesc? În realitate, aurul românesc a ajuns de fapt la finanțatorii revoluției bolșevice din Occident? După acest incident care ne-a lăsat fără rezerva de aur să se vină astăzi ca să lăsăm aurul țării pe mâini străine, la Londra, după aventura Brexit, mi se pare inconștiență, dacă nu chiar trădare? Inițiativa parlamentară de repatriere a aurului românesc izolat la Londra după aventura Brexit mi se pare de bun simț. „Din ce știu și eu, rezerva de aur a României constituită până atunci a fost transferată la banca Angliei pe parcursul anului 1999, începând de atunci. Inițial, această rezervă avea o dublă funcțiune, era o garanție de stabilitate a unei rezerve , o zona sigură pentru o ipoteză nedorita, pe de alta parte pentru a produce venituri. Aceasta rezervă nu mai produce niciun venit, România plătește 300.000 euro chirie pentru depozitarea acestei valori. Spre exemplu, Germania și Austria și-au repatriat masiv rezerva de aur. Nu spunem să aducem aurul în țară să-l folosim la ceva, ci doar legat de faptul că nu se mai justifică să ținem rezerva de aur în străinătate, mai ales când nu produce venituri, ci ne costă. România nu mai e o țară vulnerabilă din perspectiva propriei rezerve de aur. România trebuie să arate că o țară care își poate gestiona propriile resurse. Am văzut tot felul de reacții că vrem să ducem rezerva la Moscova. Nu pot să răspund la aberații. Nu e nimic necurat în această propunere. România trebuie să arate ca o țară membră a UE, a NATO responsabilă, stabilă”, a declarat Șerban Nicolae la Digi24.

Conducerea BNR și o parte a presei plătită de interese financiare străine a reacționat dur la inițiativa parlamentară și nu vor repatrierea aurului românesc. Liviu Voinea, viceguvernator BNR, a făcut dezvăluiri spectaculoase într-un discurs susținut la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române. ”La ce folosește acum rezerva de aur? Ea folosește la ce folosea și înainte: la asigurarea și menținerea credibilității externe a țării ca partener solvabil.Trebuie să înțelegem rostul rezervei de aur. Nu se mai fac plăți în aur, ci în valută. Dar aurul este garanția că aceste plăți se bazează pe ceva. Rezervele de aur fac parte din rezervele internaționale. În prezent rezervele de aur reprezintă 10,1% din rezervele noastre internaționale, și în perioada 2005-2018 au variat ca pondere între 7 și 10% în funcție atât de creșterea rezervelor valutare, cât și de creșterea prețului aurului. Cantitatea de aur din rezervă nu s-a schimbat decât marginal din 2007 până în prezent, dar valoarea ei a crescut de la 1,6 miliarde euro în 2007 la 3,7 miliarde euro în decembrie 2018. Rezervele internaționale, din care fac parte și rezervele de aur, reprezintă garanția supremă pe baza căreia primim un rating de țară mai bun și pe baza căreia ne putem împrumuta pe piețele externe. Cunosc importanța rezervelor internaționale pentru că am semnat ca ministru pentru buget o serie de emisiuni internaționale de eurobonduri în euro și dolari și pentru că am obținut în mandatul meu reintrarea României în categoria recomandată pentru investiții, atunci când agenția de rating S&P a crescut ratingul la BBB- în mai 2014. Numeroși indicatori ai agențiilor de rating se referă la rezervele internaționale brute și nete, gradul de acoperire cu importuri, gradul de acoperire cu obligații de plată pe termen scurt etc. Cunosc aceste lucruri și pentru că Banca Națională lucrează îndeaproape cu Ministerul Finanțelor Publice în pregătirea și realizarea tuturor emisiunilor internaționale de eurobonduri, facem împreună toate materialele care se prezintă investitorilor, ne punem numele și garanția pentru aceste împrumuturi, iar ultima semnătură pe aceste împrumuturi de miliarde de euro și de dolari este semnătura Guvernatorului; ultimul document pe care îl cer piețele internaționale înainte de lansarea unei emisiuni de eurobonduri este garanția Băncii Naționale. Această garanție este cu atât mai valoroasă cu cât se bazează pe o rezervă importantă. Datorită importanței rezervei internaționale, cea mai mare parte a acesteia nu se ține în țară. Probabil că nu vă imaginați că avem 33 miliarde euro în subsolul BNR. Rezerva internațională, ca să conteze, trebuie să poata fi verificată și certificată independent”. Mugur Isărescu e și mai radical împotriva repatrierii aurului românesc ”ascuns” la Londra. De ce? După aventura tezaurului românesc furat de sovietici finanțați de o parte a internaționalei bancherilor și după ce Maduro președintele sud-american nu-și poate repatria rezerva de aur sechestrată de băncile străine pentru că nu-l mai consideră reprezentat legitim al Venezuelei, românii suflă astăzi în iaurt. Cine ne garantează că menținerea aurului românesc ca și garanție sau sechestru post-Brexit, nu e o formă de șantaj a marilor puteri pentru ca guvernul de la București să fie captiv intereselor lor, pe principiul: dacă nu faceți cum dictăm noi, nu sunteți legitimi, deci aurul trebuie pus la păstrare până se schimbă regimul în favoarea celor puternici? E o întrebare pe care și-o pune fiecare român de bun simț și cu o minimă conștiință națională. Consider că repatrierea rezervei de aur în țară din zona fluidă și instabilă a Brexitului e o datorie de patriotism economic. De ce atâta panică atunci când cineva vorbește de întoarcerea aurului românesc acasă?

Ionuț Țene