Florile nu mai înfloresc ca altădată
Pietrele nu mai vorbesc cum o făceau odată
Cuvintele nu mai desenează mirări pe privirea muntelui
Nici zăpada nu mai este aşa de albă
Şi nici pe vârf amintirea nu mai vrea să urce

A îmbobocit primăvara în palma ta de ghiocel
Ziua are rădăcinile zdrenţuite de echinox
Nimic nu mai este ca altădată
Întrebările şi-au luat rucsacuri de bolovani în spinare
şi trec pieziş valea sâmbetei
Acolo unde a rămas memoria să moară de sete
lângă steagul ce vântură dorul de ducă
şi uscăciunea izvorul cu apă vie
din care marinarii îndrăzneţi nu se mai satură
de cerul unui ochi albastru care s-a stins de mult
în scrumiera unde cocorii şi-au făcut cuib

Ionuţ Ţene