Cea mai recenta licitatie de vinuri de la Sotheby’s a facut spectacol cu vinuri din Franta, Italia, Australia, Statele Unite, Spania sau Portugalia, ba si din Germania, s-au varsat milioane de dolari in aceste podgorii si nici un cent in cele din Romania, tara bogata in cele mai alese vinuri.

Reclama pentru vinurile frantuzesti este enorma, fiecaere podgorie din jurul unui castel (château), bucurandu-se de prezentari superlative, in special vinurile albe de Bungurdy, ca si cele rosii de Bordeaux, cum ar fi Château Latour, Haut Brion, Leoville, Montrose, Talbot, Ausone, Cheval Blanc, Le Pin, care e un vin din familia Merlot, dar nici unul nu mi s-a parut mai bun ca vinurile de Murfatlar, Panciu sau Jidvei. Am testat si vinuri Lafon Macon Milly din regiunea Lamartine, apoi Champagne Blanc de Blancs, din Château Margaux, sau mult laudatul Grand Echezeaux, ca si Cos d’Estournel, dar nici unul nu avea gustul strugurelui asa cum il simt cand beau acasa un vin adus din zona Focsani de o taranca, pe care il vinde cu 6 lei litrul la Bucuresti, dar in satul ei vinul curge toamna pe ulite, te poti plimba cu barca pe el, cum se exprima taranca, si se vinde cu un leu litrul, iar unii mai stramtorati il vand in spatele casei si cu 40 de bani litrul!, in timp ce aici, la Sotherby’s, o sticla marca „Petrus”, din 1967, se vinde cu 19 000 de dolari (lot 360).

Si s-au dat 533 de loturi. Toate. Intr-un fast nebun, cu imagini ale podgoriilor care inconjoara castelele Frantei, ce sunt in acelasi timp si puncte turistice, unde cei care calatoresc se intalnesc nu numai cu licoarea locului, dar si cu istoria, cu arta, cu peisajul. S-au licitat numai colectii “cellar”, adica vinuri de pivnita, cu explicatii privind conditiile in care se conserva aceste soiuri.

Nici o sticla de vin nu a ramas nevanduta. Preturi mari au atins vinurile din Domaine de la Romanée Conti, adjudecate cu sume in jur de de 18 mii dolari (ca loturile 2, 10, 12, 13, 22, 24, 27, 40), ca si toata colectia “La Tache” (peste 22 mii dolari sticla), dar si loturi din Burgundia si Bordeaux, in jur de 10 mii dolari sticla.

Daca la licitatiile de arta, de tablouri, de furnituri sau de bijuterii, mai exista loturi withdrown, adica fara strigari, aici, la o licitatie de „Wine”, se epuizeaza toate loturile. Iar solicitatorii sunt numai americani. Amercanii se dovedesc buni clienti ai vinurilor europene, pacat ca in tara la noi nu se face o politica normala, ca si guvernul sa fie orientat spre piata mondiala, spre ce se cere.

E timpul ca vinul romanesc sa patrunda in America!

Si cred ca este suficient ca acest articol sa fie citit de podgorenii romani si ei singuri se vor indrepta si spre piata americana. Daca imi scriu, eu pot sa le furnizez adrese unde sa se intereseze, sa nu mai fie nevoie sa vanda minune de vin pe la colturile ulitelor, cu 40 de bani litrul! Si sa nu mai spuna la nimeni, caci este o rusine si pentru natura, si pentru omul care trudeste, asa cum imi este mie rusine sa spun celor care ma intreaba ce pensie are in Romania un profesor dupa 40 de ani de munca neintrerupta!
Asa cum mi-e rusine sa vad ca in rafturile bibliotecii Barnes&Noble nu exista nici un scriitor roman! Ma uit mereu, siderat, la raftul de poezie, mii de poeti ai lumii, si nici un roman. Nu se poate o asa durere cand stiu ca avem zeci, sute de poeti uluitori, la fel de buni precum cei antologati. E posibil sa existe antologia The Top 500 Poems (1990) si sa lipseasca din ea Eminescu? Sa nu existe nici un interes in tara ca sa se realizeze o antologie, precum antologiile Italian Poetry, Afro-Latin Poetry sau French Poetry? Ma gandesc la lefurile nesimtite ale functionarilor de la ICR, institut bogat, inzestrat si cu o editura, care are obligatia sa faca aceasta antologie, ca si un ghid turistic, cu o harta, ca sa vada lumea unde se afla Romania. M-a intrebat seful de sala de la Sotherby’s de unde sunt? Din Bucuresti, i-am spus. Bucharest. S-a gandit, nu stia de unde vine acest nume. I-am mai precizat: Transylvania. A, zice, Dracula. E un dialog stas, pe care l-am trait aici de zeci de ori. Ba unii confunda Bucharest, cu Budapest. Si trebuie sa explic diferenta si unde e tara mea. Si ca acum se afla in parteneriat cu americanii, care ne-au instalat un scut antiracheta! De ce n-am fi in parteneriat si cu vinul?

Romanii s-au invatat pomanagii. Dar nimeni nu va face acest gest de promovare a numelui, a valorilor, daca el nu porneste de acasa, din podgoria nationala. Asa cum vad ca fac grecii, popor de o demnitate extraordinara, dupa cum constat la slujbele de la Catedrala lor Arhiepiscopala, unde merg curent. Putem sa ne aratam si noi fata adanca, valorile fara de asemanare? Lucru valabil si pentru vinurile romanesti si pentru alte bogatii autohtone. E timpul ca romanii sa uite de obiceiurile proaste, caci natura le-a dat minuni pe care trebuie sa le ocroteasca si de care trebuie sa fie mandri.

Grid Modorcea
Corespondenta de la New York