„Paștele cel Nou nu este ceva, este Cineva, este Hristos Însuși”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în Joia Mare când a explicat trecerea de la sărbătoarea iudaică a eliberării din robia egipteană la Paștele cel Nou, sărbătoarea eliberării oamenilor din robia păcatului, iadului și morții.

Preafericirea Sa a pus în balanță masa intimă de Paști a evreilor cu Cina cea de Taină din Joia Mare. La Cina „de taină” sau „mistică”, Mântuitorul instituie un Nou legământ cu umanitatea: se aduce pe Sine jertfă pentru păcatul și păcatele lumii, „pentru păcatul neascultării protopărinților Adam și Eva din care derivă toate păcatele oamenilor – neascultarea de Dumnezeu.

„Hristos Domnul este cel în care Paștele iudaic se împlinește și se depășește. Este o anumită asemănare și în același timp o schimbare radicală. Niciun evreu, niciodată nu și-a putut închipui că pâinea pe care o binecuvintează devine trupul lui sau vinul din cupa pe care o binecuvânta la sfârșitul mesei de Paște devine sângele lui. Aceasta este noutatea radicală”, a spus Patriarhul României.

„Nu se mai serbează pomenirea eliberării poporului evreu din robia Egiptului, ci se serbează Paștele cel Nou, eliberarea oamenilor din robia păcatului, a iadului și a morții. Nu se mai serbează trecerea prin Marea Roșie, ci trecerea prin jertfa de sânge a lui Hristos. Și nu se mai invocă venirea lui Mesia pentru că El a venit”, a subliniat Părintele Patriarh.

„Paștele cel Nou nu este ceva, este Cineva. Este Hristos Însuși”, a insistat Patriarhul Daniel, amintind cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Paștele nostru Hristos s-a jertfit pentru noi”.

„Deci Hristos este conținutul mistic, tainic al Sfintelor Paști”, a evidențiat Patriarhul României.

Părintele Patriarh a spus că instituirea Sfintei Euharistii sau Cina cea de Taină arată „iubirea deplină până la sfârșit a lui Hristos”.

„Cina cea de Taină este iubirea smerită și milostivă mai tare decât păcatul, mai tare decât ura și violența celor care L-au răstignit pe Hristos, mai tare decât orice putere lumească, este iubirea Lui smerită și în același timp atotputernică”.

„Această iubire jertfelnică se dăruiește ucenicilor atunci când Hristos îi împărtășește cu Trupul și Sângele Lui”, a indicat Patriarhul. De ce face aceasta? „Pentru ca El să devină viața vieții lor”.

„Deci noi ne împărtășim cu Ceva, cu Trupul și Sângele Domnului, dar rămânem în Cineva. În persoana Lui suntem cuprinși și El devine interior nouă. Nu mai este un vizavi, ci viața vieții noastre”, a concluzionat Preafericirea Sa.

Patriarhul României a oficiat joi, 25 aprilie 2019, împreună cu membrii Sfântului Sinod, Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare în cadrul căreia a avut loc sfințirea Marelui Mir.

În acest context, Preafericirea Sa a vorbit în Catedrala Patriarhală și despre însemnătatea şi întrebuinţarea Sfântului şi Marelui Mir „temelia şi izvorul sfinţirii vieţii Bisericii”.