La 30 mai 1945 începea, la București, procesul ziaristilor acuzați de ocupația sovietică pentru crime de război și dezastru țării. Procesul era judecat de unul dintre asa numitele „tribunale ale poporului”, în realitate instanțe de judecată nelegitimă, înființate de guvernul comunist la ordinul ocupantului sovietic. Aceste instanțe care eludau normele dreptului elementar si legislatia României, aveau menirea de a condamna la ani grei de închisoare pe cei considerati indezirabili de către ocupația sovietică. Printre ziaristii inculpați în acest proces s-au numărat Radu Gyr, Nichifor Crainic, Pan Vizirescu, Pamfil Șeicaru (refugiat la acea dată), Dragos Protopopescu, Stelian Popescu, Ilie Rădulescu și multi altii. Sentința va fi pronunțată la 4 iunie 1945.

Acuzaţiile aduse “lotului celor 12 ziarişti”, care susţinuseră făţiş propaganda regimului Ion Antonescu, erau de la instigare la ură rasială, la declanşarea şi continuarea războiului în est şi tăinuirea “crimelor antonesciene”. În realitate, acţiunea era parte a procesului de lichidare a „duşmanilor de clasă”, care fuseseră procarlişti, proantonescieni şi anticomunişti.

În cadrul procesului „ziariştilor facsişti”, Radu Gyr a declarat următoarele: „Domnule Preşedinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credinţă adevărată, atunci să fie absolvită». Şi a mai spus acuzarea: «Sunt prăbuşiri de idealuri, de credinţe, dar numai pentru curaţi». Într-adevăr, sunt naufragii sufleteşti. Eu am avut o credinţă. Şi am iubit-o. Dacă aş spune altfel, dacă aş tăgădui-o, dumneavoastră toţi ar trebui să mă scuipaţi în obraz. Indiferent dacă această credinţă a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greşită, ea a fost pentru mine o credinţă adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.
De precizat că un rol important în proces l-a avut şi protestul Sindicatului Ziariştilor Profesionişti, semnat printre alţii de N.D. Cocea, Eugen Jebeleanu, Cezar Petrescu (fost director la ziarul România, publicaţia oficială a regimului carlist) care a “luat act cu satisfacţie de trimiterea în judecată Tribunalului Poporului a primului lot de ziarişti trădători ai intereselor populare şi de stat”.

Sentinţa a fost dată la 4 iunie 1945. Pamfil Şeicaru şi Grigore Manoilescu, fugiţi din ţară, au primit pedeapsa cu moartea, iar Nichifor Crainic şi Stelian Popescu au fost condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. Ceilalţi au primit condamnări între 12 şi 20 de ani. Radu Gyr a fost condamnat la 12 ani de detenţie politică. După ani grei de puşcărie la închisoarea Aiud, a revenit acasă în 1956, dar, după doi ani, a fost arestat din nou şi condamnat la moarte pentru poezia-manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”, considerată de autorităţi drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist. După comutarea pedepsei la 25 de ani inchisoare, Radu Gyr a executat 6 ani de detenţie, până la amnistia generală din 1964.

 

Florin Dobrescu