Un spatiu cu totul special este ChaShaMa, un fel de galerie a galeriilor, care acepta in spatial ei alte galerii. De fapt, daca ar fi sa ma iau dupa ultimele evenimente la care am fost, ChaShaMa gazduieste artisti Imigranti, in special din America de Sud, dar si din alte zone ale lumii. Nici o alta galerie din New York nu reflecta ca acest loc, situat pe 64 St, soarta sau, mai bine spus, imaginea Imigrantilor. Artistii sunt imigranti, nascuti in diferite tari ale lumii, dar care au venit in America, atrasi de solganul “tara tuturor posibilitatilor”, si-si prezinta povestea. Si povestesc soarta lor, a familiilor lor si a tarii lor.

Asadar, la ChaShaMa se pot vedea expozitii despre imigranti. Expozitia curenta pe care am vazut-o, organizata la ChaShaMa de catre LatchKey Gallery, are ca motto acest citat din Junot Diaz, un scriitor american de origine dominicana: “Immigrants are the mirror in which a nation sees its true self” / Imigrantii sunt oglinda in care o natiune isi vede adevaratul sine”.

Am vazut lucrarile a doi pictori, Raelis Vasquez, din Republica Dominicana, si John Rivas, din El Salvador. Fiecare artist isi exprima viziunea pe aceasta tema. Exista un mare contrast intre vis si realitate. America este tara imigrantilor. Asa se spune, asa este, de aceea ei si familiile lor au venit aici. Dar realitatea ii dezamageste. In tablourile lor, artistii si-au imaginat familiile pe care le reprezinta ca pe niste salbatici, ca pe niste finite primitive. Acesti primitivi vin in America, unii fara maini, fara picioare, dar avand ceasuri ultrasofisticate la maini, bunataturi pe masa, computere la care privesc sau studiaza. Da, dar deasupra capetelor lor se afla un lup, lupul ii pandeste, e gata sa-i devoreze.

Sigur, din punct de vedere artsitic, aceste imagini fac parte din ceea ce se numeste arta naiva. Sunt simpliste, ca sa fie socante. Evident, expozitia cuprinde si o serie de portrete, care arata talentul iesit din comun al artistilor. Dar tablourile lor mari sunt expresia realitatii imigratiei, reflectata cu mult umor, cu autoironia de sine a omului care nu mai are ce pierde. Este imaginea unui final de lume.

Si se pare ca viitorul omenirii, al planetei, este al imigratiei. Am discutat cu multi vizitatori, care erau imigranti, din Cuba, India, Pachistan, Somalia, o sinteza a lumii, greu de intalnit in alta parte, poate numai in Times Square, unde se aduna planeta, da, dar acolo sunt turisti, pe cand aici erau oameni legati de America, angajati intr-o directie sau alta. Opinia generala este ca ne aflam in pragul unei imense rasturnari a lucrurilor, cand se va petrece o imensa imigratie, cand va disparea conditia nationala, cand oamenii vor migra spre locuri care le dau siguranta zilei de maine.

O miscare de destarare si reimplementare in alt sol existential.

O vizitatoare din India imi spunea ce infleunta are America asupra tarii ei. Ea era din Bollywood, care este o copie dupa Hollywood. India produce 800 de filme pe an si toate imita diferite modele americane. India lui Raj Kapoor nu mai exista. Nici filmul sentimental, celebrele love story, melodramele lacrimogene indiene, acum totul este orientat spre money, spre pragmatism, a disparut idealismul Indiei strabune. De aceea, tinerii emigreaza masiv spre America, luata ca reper pentru viata si visele lor. Dar aici se lovesc de un Zid. Zidul Mexican nu este o iluzie. El se afla in fata fiecarui imigrant. Exista o supersaturatie de indieni in America. Si de chinezi. Au ca termen 20 de ani ca sa dovedeasca faptul ca merita cetatenie.

Trump a spus ca America are problemele ei, nu-i mai poate ajuta si pe straini, trebuie stopat valul de imigranti nepregatiti, in America trebuie sa intre numai valori. De unde valori la niste copii care abia invata? Insa, parca pe nevazute, masuri se iau. Am observant la anumite ghisee, unde in anii trecuti erau numai chinezi, ca azi nu mai este nici unul, au fost schimbati, posturile sunt ocupate acum de albi si mai ales de negri. Imigrantii sunt speriati de ce-i asteapta in viitor. Este normal ca tarile de bastina, in care patrund imigrantii, sa-si pastreze conditiile mostenite, bunurile. Bastinasii, care au facut tara, care au muncit pentru ea din mosi-stramosi, nu sunt dispusi sa fie frati cu imigrantii.

Si Romania traieste aceasta migratie. Milioane de romani isi cauta cuib in alta parte si isi pierd radacinile. Vin imigrantii, care le ocupa locul. Nimic nu mai seamana cu ce a fost. Ce va fi? Cine stie ce va fi? Va mai exista vreun specific national sau va exista un specific multinational, multi cultural? In orice caz, batalia pentru un loc sub soare va fi batalia pentru supravietuire.

Grid Modorcea
Corespondenta de la New York