Uluitoare sarbatoare la Emmanuel Di Donna Gallery, de pe Madison Avenue, zona de lux a New York-ului, unde sunt si marile case de moda, de pilda, vizavi de galeria Di Donna, este casa Alexander McQueen. Sarbatoarea se numeste “Surrealism in Mexico”. O expozitie fantastica! Si prima imagine care iti apare in fata in galerie, aflata si pe coperta Catalogului expozitiei si pe pliantele publicitare, este faimosul tablou La Venadita (The Little Deer), reprezentand un cerb care alearga printr-o padure cu sageti infipte in trup, ca Sfantul Sebastian. Dar asta nu ar fi nimic, important este capul cerbului, care este capul artistei Frida Kahlo. Artista s-a autodefinit perfect prin acest autoportret suprarealist, fiindca si ea a alegat ca o cerboaica prin padurea artei si a omenirii, fiind dur strapunsa de sageti nimicitoare. Viata ei dramatica se expirma foarte bine prin acest autoportret. Desi strapunsa de sageti, cerboiaca alearga, iar capul ei, capul Fridei Kahlo, ramane mandru, frumos, monumental, ca al anticei Diana / Artemis, zeita vanatorii.

Nu exista un gen artistic care sa exprime mai sublim un portret atat de complex. De altfel, asa cum am arata pe larg in cartea SUPRAREALISMUL, acest curent este cel mai important in arta, el este o constanta a creatiei umane, ii defineste esenta, care este Inocenta. Dimensiunea inoncentiala a artei se afla in toate etapele mari ale istorei, in antichitate, in Renastere, in toate epocile, fiind o permanenta a omului. El isi exprima puritatea prin aceasta forma de arta naiva, care satisfice plenar spiritual intrucat fantasticul este cel care invadeaza realul, care face ca orice obiect recognoscibil sa devina irecognoscibil, rupt de lume, plasat undeva in sublimitatea artei.
Suprarealismul exprima cel mai bine nevoia de a evada a omului intr-o realitate paralela. El niciodata nu a acceptat conditia umana, data la geneza, mereu s-a revoltat, mereu a parut a fi un Lucifer care a ravasit tocmeala lumii, care nu s-a impacat cu realul, cu ceea ce i-a fost dat. Omul nu are decat doua alternative, fie sa traiasca precum un animal, rupt de orice ispite majore, fie sa traiasca intr-o realitate paralela pe care si-o construieste cu fantasia, in fel si chip. Anticii au evadat in Olimp, intr-o realitate ideala, oamenii reprezentati de ai aveau forme divine. Pe care le-a dus la apogeu Renasterea. Parabolele lui Iisus il invata pe om cum sa-l urmeze pe El pentru a trai in viata de apoi, intr-o lume fagaduita, Imparatia lui Dumnezeu. Budhha, la fel, il invata toate etapele pe care tebuie sa le parcurga ca sa ajunga in Nirvana, o realitate pura, total ireala, nereprezentabila. Biasericile gotice il inalta la cer. Totul, tot ce a creat omul, exprima aceasta nevoie de a iesi din datumum. Omul nu vrea sa traiasca normal. Nici nu cred ca ar putea cu aceasta zestre care i s-a dat, fantezia, manuita de inspiratie.

Scoala romaneasca de pictura si-a dat masura mondiala in aceasta maniera, cei mai cunoscuti pictori romani fiind surrealistii, nelipsiti in marile muzee ale lumii, inclusiv in America, si chiar in marile ei muzee, MET si MoMA. In ele am vazut curent lucrari de Victor Brauner, Tristan Tzara, Jaques Hérold, Marcel Iancu, Jules Perahim, cun toti in jurul lui André Breton.
Si Di Donna a expus cateva tablouri de-ale acestor artisti, asa cum am aratat in studiile facute acestei galerii si publicate in volumul ARTISTI ROMANI LA NEW YORK IN CONTEXT AMERICAN SI MONDIAL (2018), pp. 137 – 157????. Nu o data am spus ca Emanuelle Di Donna, nascut la Paris, familiarizat cu lumea artei din familie (tatal sau a fost pictor), are cea mai importanta galerie de arta surrealista din lume. El este un reper in acest domeniu. Dovada si aceasta ultima expozitie, o realizare impecabila, sustinuta de opere uluitoare, una si una, capodopere ale genului, care fac cinste omului, umanitatii.
Suprarealismul este prin excelenta oglinda fanteziei umane. Cum am spus, el exprima cel mai bine nevoia omului de a evada in fictiv. Iar mexicanii au avut poate cei mai indrazneti exploratori ai fictiunii. Lucrarile lor de la Di Donna sunt adevarate miracole, fie picturi pe panza, desene, fotografii sau sculpturi.

Cu o echipa formidabila (lista de nume, pe doua pagini, din catalog este impresionanta!), Emmanuel a reusit sa aduca din lumea larga lucrari unicat, precum cele ale Fridei Kahlo, ale Leonorei Carrington si Remedios Varo.
Este minunat, o lectie pentru toti galeristii, sa vezi la vernisaj catalogul expozitiei, un catalog formidabil, o adevarata carte in materie! Rafinamentul a mers pana acolo incat copertile catalogului au cunoarea caramizie, exact ca a peretilor galeriei, o galerie aleasa, ca o pictura tridimensionala. Multa elganta, care impune ideea de elita. Aici chiar ne aflam in lumea elitei, cea mai iubita sfera a vietii, in care mi-ar placea sa traiesc la infinit, sa nu mai ies din ea, sa nu mai vad si aud mizerii. Aici suntem in Civitas Innocentiae. Numai in Cetatea Inocentei se poate trai si cultiva asa ceva.
Cand razboiul i-a imprastiat pe surrealistii adunati in jurul lui André Breton, curentul s-a dezvoltat puternic in Mexic.

Unde a ajuns si André Breton. Exista chiar o fotografie istorica in care apar cele trei personalitati ale momentului: Diego Rivera, Leon Trotsky si Breton. Este realizata de artistul fotograf Manuel Alvarez Bravo in 1938, care are si alte fotografii in expozitie, cum ar fi un portret al lui Breton sau al lui Ruth Rivera Martin. Se intrcece cu Man Ray, care i-a realizat un portreet similar (tot culcat) artistei Alice Rahon. Acolo, in Mexic, in casa unde era adapostit, rusii il vor asasina pe Trotsky, dar ideologul rus a influentat-o puternic pe Frida Kahlo, care a supravituit unui puternic accident de autobuz, ajungand sa traiasca imobilizata si total traumatizata, supravietuind datorita artei sale, dorintei de a picta. Frida este prezenta in expozitie cu patru tablouri, toate aduse din colectii private. Ea a emigrat la un moment dat in Europa, alturi de Rivera, sotul ei, ca multi artisti americani si mexicani, precum Leonora Carrington, prezenta cu 6 lucrari. In expozitie se afla si alti artisti cunoscuti in Europa, ca Remedios Varo, iar altii de origine Mexicana, precum Guhther Gerzso, Augustin Lazo, Wolfgang Paalen, Alice Rahon, adusi din Europa, acasa, reuniti impreuna cu Rivera si Kahlo, de o celebra galerista mexicana, Inés Amor.

Daca unele lucrari ale lui Carrington le stiam, din alte expozitii organizate aici de Emmanuel Di Donna, precum fantastica sculptura La Grande Dame (1951), ca si fotografia cu Max Ernst, iubitul ei, Ernst fiind prezent si el in expozitie cu un colaj de vis, cu adevarat uluitoare, nemaivazute, sunt lucrarile (7) lui Remedios Varo (1908 – 1963), un fenomen, care imbina elementele SF cu fantasticul, in imagini care redau ideea de descoperire, de explorare, de inventica, evident, o inventica surrealista, cum sunt tablourile care privesc explorarea Raului Orinoco sau fantastica Hallazgo (Descoperire), care pare rupta din fantezia lui Jonathan Swift. Iar Mi generalito (Micul general), m-a dus cu gandul la Goe al lui Caragiale, la generalii lui Braescu sau la soldatul Svejk. De asemenea, in Papilla estelar (Macinare celesta), o femeie toaca la masina de tocat lumina venita dintr-un tub, iar cu o lingurita ii da Lunii (inchisa intr-o colvie, ca o pasare) sa manace, precum unui sugaci! Imagistica este insolita, nu are legatura cu viziunile surrealiste ale lui Dali, care nu pare sa fi vazut asemenea lucrari, desi artista a trait mult timp in Spania, unde s-a nascut. Sunt foarte diferite, findca Varo a picurat in ele o patina de basm, par rupte dintr-o carte cu povestiri sci-fi, cu totul inventate de ea, pentru copiii mari. Altfel spus, au feminitate.

Lucrari inedite, nemaivazute de mine, sunt si tablourile lui Bridget Bate Tichenor, ca Los surrealistas, sau fanteziile lui Esteban Francés, care deja duce surrealismul la forme abastracte, cum este chiar compozitia cu acest titlu realizata in 1943, stil de care se apropie si fanteziile lui Gerzso, ca in lucrarea Paricutin (1945).
Nu exista tablou din galerie, sculptura, desen sau fotografie sa nu fie memorabil, sa nu insemne document, dar mai ales placere estetica superioara. Totul este istorie, cultura, betie intelctuala, rafinament artistic, zbor inalt, spirit universal. Multumim, Emmanuel Di Donna!

Grid Modorcea, Dr. in arte
Corespondenta de la New York